Francesco Correggia (1950) - Solitario

Opera importantă a Artistului Francesco Correggia cu titlul SOLITARIO de mari dimensiuni,
Se achiziționează cu tot cu ramă care este oferită odată cu adjudicarea.
Măsurile operei: înăl. 50 x lăț. 100
Măsurile cu rama: înăl. 53,5 x lăț. 103,5

Opera semnată manual de maestru cu datare și titlu.

Opera se vinde așa cum este văzută și plăcută

Biografie Sursă Wikipidia
A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Catanzaro între 1979 și 1984 și la Academia de Arte Frumoase Brera între 1984 și 2012. Aici a predat cursuri de Decorare, Probleme de Expresie Contemporană și Scriere creativă și a fost membru al Consiliului Academic între 2005 și 2010, a coordonat în final Departamentul de Cercetare asupra Contemporanului, Bienniul Arte Vizuale, între 2004 și 2006 și a condus Centrul de Cercetare al Academiei Brera, Bienniul Arte Vizuale din 2007 până în 2012.[1] Din 2006 până în 2018 a scris pentru blogul cultură și natură al La Stampa web și din 2015 colaborează cu casa editorială Prearo editore. Prima sa performances într-o instituție a avut loc în 1976 la Universitatea Populară din Napoli, sub titlul Segno Territorio Avanguardia, organizat de Filiberto Menna. În 1979 este proiectul marginalia (L'opera e il Luogo il Luogo e l'opera). Proiectul se realizează în 1982 în spațiile încă nelucrate din comuna San Lucido, provincia Cosenza. Aici este prezent cu o instalație proprie și un interviu-teoretic despre raportul dintre artă și instituții publice. Din anii șaptezeci revine la dimensiunea picturală, caracterizată prin prezența textelor scrise, filosofice și poetice. Așa s-au născut câteva cicluri de lucrări concepute și realizate pentru Biserica din Pila, Dieceza de Aosta în 2004, Biserica Înălțării Fecioarei Maria din Lugnacco Dieceza de Ivrea, Biserica Sf. Francisc pentru dieceza Piacenza. Aici au loc expoziții toate curatate de Andrea Del Guercio.

Între timp, la Milano, în 2004 i s-a prezentat personalia Philo-sofie, Studio legale Grimaldi, sub conducerea Cristinei Muccioli.

Din 2005 până în prezent munca sa se orientează tot mai mult către o dimensiune picturală unde domină cuvântul poetic și literar până la ajungerea la peisaje cerului și la tablouri monocrome.

expoziția personală cu titlul “Out-Now” la Studio Valmore, Vicenza, în 2006 și cea la Studio Ra, Media project, Roma cu titlul: “I turn Round to Immanuel Kant” în 2009; în 2010 expune în cadrul unei expoziții personale la Galeria Antonio Battaglia, Milano cu titlul “O zi frumoasă” curatori Maurizio Guerri și Giovanni Iovane, în 2011 o expoziție personală în aceeași galerie cu „o poezie”.

În 2011 este prezent la: Un altă Poveste, Arta italiană din anii 80 până la anii 0 în fostul Biserică Sf. Francisc, curatoriat de Edoardo Di Mauro, Como. Tot în același an realizează la Fundația Giuseppe Morra, Muzeul Hermann Nitsch, Napoli, o performanță intitulată: „Umbra lui Hegel împotriva lui Hegel imutabil” curatoriat de Romano Gasparotti. În 2011 expune la cea de-a 54-a Bienală de la Veneția, Palazzo Zerbini, Regiunea Calabria.

În 2012 expune cu o expoziție personală intitulată “Adesso si mostra” la Galleria Fusion, Torino și la POW Gallery contemporary art, Milano, o grupă de lucrări intitulată 22 pittori italiani. La Primăria Caravaggio (Bg) la Monastère di San Giovanni Battista este prezent și ca curator cu șase artiști într-o expoziție/proiect pentru locul respectiv, cu titlul „Il quadro e lo schermo” - între imagini și negarea imaginilor - În 2013 expune la Veneția la arsenale, Venice doks, Castello 40, cu „A case study”; în Cosenza, la Muzeul Prezentului, cu Percorsi d'arte in Calabria; la Centro documentazione arti visive, Luigi Di Sarro, Roma, cu „Avvio e sviluppo di una ricerca 1982/1985”.

Subliniez în ultimii ani în 2014 o expoziție personală intitulată „nevermore” la Galleria Donna Leathermann, New York;[3] tot în 2014 la MAON (Muzeul Lui Opt și al Douăzecilor de secol) cu o retrospectivă intitulată in-verso opere din 1977 până în 2014.[4] În 2015 o expoziție intitulată Scritture, la Galleria Francesco Clivio; în același an Academia de Arte Frumoase Brera îi dedică o expoziție de lucrări pe hârtie (1975 – 2015) intitulat Senso/Non senso în sala Bibliotecii, curatori Claudiu Cerritelli.[5] În 2016 o expoziție personală cu titlul Impalpabile, Palatul Rinascimentale Martirano-Spinelli din comuna Aieta, curatori Vittoria Coen. În 2017 Poesia Visiva, Galleria Carte scoperte și Casa dell'arte Spagna Bellora, Milano. În 2018 Contribuții la Secolul XX, Palazzo delle Stelline, Milano, curatori Tonino Sicoli unde figurează și opere de Umberto Boccioni și Alik Cavaliere;[6] 2019 Poesia visiva din anii 60-80, Heart, spațiu viu, Vimercate, Milano. Participă la grupul experimental The sound strip poem, performance de lectură, la studioul Prisma, Genova, și la Muzeul Jorn, Savona.[7] În 2020 a realizat performanța intitulată: Letture futuriste, omagiu lui Marasco, la MAON, Muzeul Lui Opt și al Douăzilor, și a realizat expoziția personală Try this lens la Galeria Antonio Battaglia, Milano.[8]