Matteo Ciffo (1987) - Frammenti - Nefertiti

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987).
- Titlu Fragmenti-Nefertiti
- Anul 2026 . Ediție nr. 2/8
- Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Turnare la rece din pulberi de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAGMENTI

Comparatia cu sculptura clasică constituie un element central al acestei colecții. Acelor forme, istoric asociate cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, li se oferă un nou punct de plecare și sunt supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reconfigurată, dezvăluind natura sa instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și bucăți, generând o structură nouă în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare veșnic, își dezvăluie vulnerabilitatea. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai este simbol al nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă schimbării și restituită unei noi dimensiuni.



MATTEO CIFFO

Născut în Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare centrată pe materie, pe transformarea sa și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea pornește dintr-o relație directă cu materiale nobile și complexe ca pulberile de marmură și piatra, pigmenți naturali, pământuri armene, oxidii și metale. Nu îi văd ca simple instrumente de exprimare, ci ca prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitate de renaștere.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult ritual decât sculptural: o renaștere a stâncii ghidată de mâna mea. Practica pornește din observație și din dorința de a reda viață ceea ce a fost măcinat, părăsit sau uitat. Fragmentele și resturile, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materie originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în sine o poveste. Le descompun și le recompun, generând forme care nu aparțin mai stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să fie ceea ce a fost și devine altceva.

Călătoria prinde forma unei transformări ce depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență; le descompun și le recompun pentru a genera forme noi și identități noi. Fiecare creație se naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale ce întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imuabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar veșnicia se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autor, păstrând pe suprafață urmele gestului, al procesului și evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experiment, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă modul de funcționare al memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe conviețuiesc și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, restituind materiei o dimensiune profund contemporană și umană."