José Gómez Abad (1904-1993) - Interior con dama leyendo

Semnat de către artist în partea de jos și datat în anul 1946

Pe verso, este din nou semnat

Dimensiunile lucrării: 81 x 65 cm.

Dimensiunile lucrării: 95 x 80 cm.

Lucrarea se prezintă înrămată (rama prezintă o ruptură în colțul superioar stâng și câteva altele răspândite pe lucrare)

Bună stare de conservare a lucrării
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

BIOGRAFIA LUI JOSE GÓMEZ ABAD (Pechina, 1904 - Almería, 1993)

Pictor. Cunoscut drept pictorul strugurilor și al naturilor sale moarte reușite, a ajuns să fie profet în patria sa și este considerat unul dintre pictorii figurativi cei mai recunoscuți ai Almería-ului din secolul XX. Când era mic mergea la o academie de artă situată pe strada Real, dar a renunțat rapid la cursuri pentru a se angaja în muncă; această lipsă de formare reglamentară i-a conferit întotdeauna definiția de autodidact pe care a proclamat-o el însuși. Munca nu îl satisface pe deplin și, deja în 1931, pleacă la Madrid, unde începe să picteze. La întoarcere decide să expună într-un comerț din Almería și, în 1936, profitând de o călătorie la Barcelona, expune pentru prima dată la Galería Layetana. Explodează Războiul Civil și trebuie să lase tot pentru a se muta la Valencia și de acolo la Almería. După război, se întoarce la muncă și pleacă la Barcelona (1941) cu 6 tablouri pe care le vinde rapid din nou la Galería Layetana. La întoarcerea în Almería decide să renunțe la muncă pentru a se dedica pe deplin picturii și, în 1942, se întoarce la Barcelona cu mare succes de public și de critică. În anii 40 continuă să își arate opera în principal în Barcelona, la Sala Augusta sau la Galería Layetana. Una dintre primele sale expoziții în Almería a fost în 1942, în salonul Delegației Provinciale a Vicesecretariatului Educației Populare. Chiar în aceste prime lucrări se conturează stilul său definitiv: naturi moarte cu fructe sau vânătoare, în care include elemente marine. Conturul desenului său, în timp, se consolidează și dobândește virtuozitatea care l-a caracterizat. Jesús Perceval, la începuturile Mișcării Indaliano, îl include în primele expoziții colective pe care le-au realizat și chiar a expus în expoziția Indaliana din Muzeul Național de Artă Modernă (Madrid, 1947). Cu toate acestea, principiile estetice indaliano erau departe de „naturalețile moarte” ale lui Gómez Abad, de lipsa sa de impregnație în lumina mediteraneană; iar separarea sa ideologică și chiar cronologică, fiind mult mai mare decât restul pictorilor. Poate din această cauză a încetat să mai fie considerat ca atare și rămâne fidel liniei sale bodegoniste, unde există ceva mai mult decât o exactitate copiată, recreându-se în rugozități, arome și texturi. Multe obiecte îi serveau drept sursă de inspirație: coșuri, fețe de masă, fructe de mare, mobilier, vânătoare, flori..., dar se remarcă fructele sale și, mai ales, strugurii la care, cu indubitabilă măiestrie, prezintă pline de cromatism, transparență și simplitate, unde curățenia și grija pătrund realitatea însăși a ciorchii.

În 1952 realizează o expoziție în Biblioteca Villaespesa din Almería, unde utilizează în principal tușele grase, desenează pe o placă metalică cu suprafață plană cu cerneală de tipografie și de acolo se ștampilează pe hârtie. Unei lucrări unice i se atribuie denumirea de „monotip”. Între anii 50 și 70 expune în numeroase orașe: Granada, Vitoria, Barcelona, Zaragoza, Bilbao (1969)... și, firește, în Almería, la Casino Cultural, Círculo Mercantil... mereu fidel principiilor sale estetice de pictor detaliat, creând adevărate miniaturi de mari dimensiuni. În 1962 obține Palma de Bronz în primul concurs de pictură al Sud-Estului Spaniei, în Elche.

La Almería expozițiile sale au fost echivalate de un succes total din partea publicului și a criticii, sărbătorind majoritatea dintre ele în luna august, astfel încât picturile sale, an după an, dobândesc o caracter cosmopolit puternic. În 1979 se realizează o antologică a operei sale, căreia i se conferă caracterul de „nunți de aur” în pictură, care s-a transformat într-un omagiu adus figurii sale personale și artistice, primind articole laudative din partea criticilor cei mai importanți ai acelei epoci. Cu acest prilej se editează un Caiet de Artă monografic cu 140 de pagini de texte și fotografii care redau întreaga sa moștenire artistică, împreună cu comentarii și critici ale comentatorilor de artă din acea perioadă. Pictura sa pare să nu se demodeze, iar tablourile sale, cu variante ușoare, continuă să fie o atracție importantă pentru publicul din Almería. Sala Harvy din Almería primește mai multe expoziții în decada anilor șaptezeci, evidențiind, prin ceea ce este neobișnuit, una organizată în 1976 în care predomină peisajele de trasee țărănești și sate din munți.