Matteo Ciffo - Frammenti - Era

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987).
- Titlu Frammenti - Era
- Anul 2026. Ediția nr. 1/40 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Fuziune la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente


Colecția FRAMMENTI

Compararea cu sculptura clasică constituie un element central al acestei colecții. Acele forme, asociate în mod istoric cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt adoptate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reunită, dezvăluind natura sa instabilă. Volumul se deschide, se divide în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare etern dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai este simbol al imortalității, ci prezență trecută prin timp, expusă schimbării și restituită într-o nouă dimensiune.



MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, pe transformarea sa și pe memoria pe care o păstrează. Lucrările mele emerg dintr-un raport direct cu materiale nobile și complexe precum pulberile de marmură și piatra, pigmenți naturali, pământuri armean, oxidici și metale. Nu le văd ca simple instrumente expresive, ci ca prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult ritual decât sculptural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește de la observație și de la dorința de a reda viață ceea ce a fost zdrobit, abandonat sau uitat. Fragments și resturi, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materie primă pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în sine o istorie. Le descompun și le recompilez, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei condiții noi. Fiecare operă se naște din echilibrul fragil dintre pierdere și renaștere, dintre memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să fie ceea ce era și devine altceva.

Călătoria ia forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme noi și identități noi. Fiecare creație pornește dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp senzibile și vulnerabile. Ceea ce pare imobil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să se oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul înconjurător.
Perfecțiunea cedează loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca experiență vie și umană.Materia nu este subordonată, ci devine co-autor, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, redând materia o dimensiune profund contemporană și umană.