Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul - Lithographic licensed print - 2004 *COA*

Litografie de Joan Miró (*)
Această operă reproduce una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poeme „Parler Seul” (**) (A vorbi singur), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editată de Maeght Editeur în 2004.
Realizată pe hârtie Vellum de bumbac 100% cu greutate mare (220 g).
Semnată în plachetă.
Ștampilă a editurii și a Sucesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Editie: 1000 ex.
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (această operă nu a fost niciodată înrămată nici expusă, fiind întotdeauna conservată în dosar profesional de artă, ceea ce menține-o în stare perfectă).

Opera va fi manevrată și ambalată cu grijă în colet plat de carton rigid. Expedierea va fi înregistrată cu număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, asigurare completă pentru valoarea finală a operei cu rambursare integrală în caz de pierdere sau avarie, fără costuri suplimentare pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și și-a început studiile artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe Fauveli și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii 20 împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a avut ocazia să-l cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin război mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase dintotdeauna. Acolo s-a concentrat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig întâi și în cel din Mallorca apoi va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul unora dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró scapă de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, nestăpânită de vreun curent determinat. Rețea în forme și în manifestările publice, este prin faptul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o sensibilitate aparte la evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce la crearea unui limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile spontane luminoase și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost realizată de Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale ale lui Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și a început studiile artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe Fauveli și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii 20 împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a avut ocazia să-l cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin război mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care l-a visat dintotdeauna. Acolo s-a concentrat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig întâi și în cel din Mallorca apoi va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundamentul pentru unele dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró scapă de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, nestăpânită de vreun curent determinat. Conținut în forme și în manifestările publice, este prin faptul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va determina să creeze un limbaj unic și extrem de personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficientă între artist și autor. Imaginile strălucitor de spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră, cu foarte puține schițe pregătitoare, au dinamismul inventiv al versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale ale lui Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.