Cupă - Argint - Gioacchino Belli 1815-22

CALICE LITURGICO DIN ARGINT
Gioacchino Belli
Roma, aproximativ 1815–1822
Atribuție principală pe baza ștanțării, a caracteristicilor tehnice și a orientării stilistice

DATE CATALOGRAFICE
Artistă / atelier: Gioacchino Belli, atribuire principală
Locul execuției: Roma
Cronologia: aproximativ 1815–1822
Obiect: Calice liturgic
Material: Argint, cu aurire interioară
Tehnică: prelucrare prin placă, turnare, basorelief, ceselare și aurire
Înălime: 26,5 cm
Diametrul cupelor: 8,5 cm
Diametrul bazei: 13 cm
Greutate: 422 g
Punzonare: ștampilă de atelier G11B și apoi sigiliu Camerale Pontifice introdus după reforma din 1815, aplicate în mai multe puncte ale operei
Starea conservării: Bună, cu semne normale de uzură, oxidări; aurire interioară păstrată

DESCRIERE
Elegant calic liturgic din argint, cu proporții armonioase și zvelte, caracterizat de un ansamblu decorativ rafinat de inspirație neoclasică, în care sobrietatea structurii se îmbină cu un repertoriu ornamental de proveniență târzie a secolului al XVIII-lea.

Cușa, cu formă tronco-conică ușor răsfrântă, prezintă în partea de jos o bandă ornamentală continuă formată din frunze lanceolate, reliefate în basorelief și clar definite prin ceselare. Ornamentația se dezvoltă după un ritm regulat și ordonat, valorizând suprafața metalică și subliniind trecerea către substratul cupelor. O modulație circulară, clară și bine marcată, conectează cupa la structura inferioară.

Subcupă preia limbajul ornamentului din cupă și introduce trecerea către picior printr-o succesiune calibrată de elemente modanate și raccorduri circulare.

Piciorul, împărțit în mai multe elemente turnite și modanate, este construit printr-o succesiune de profiluri circulare, raccorduri și forme bombate care conferă ansamblului un dinamism vertical echilibrat. Ornamentația vegetală, împreună cu riguroasa distribuire a modanaturilor, evidențiază caracterul neoclasic al obiectului.

Baza, largă, circulară și trepte, prezintă o bandă ornamentală continuă cu frunze lanceolate și motive palmiforme. Câmpul central, neted și ușor bombat, creează un contrast eficace cu banda decorată și conferă bazei o structură vizual solidă, dar în același timp elegant.

Interiorul cupei este aurit, conform destinației liturgice tradiționale a piesei. Suprafața exterioară păstrează o patină de uzură și urme ale lucrului manual, vizibile mai ales în zonele decorate, elemente care contribuie la percepția autenticității și a calității meșteșugărești a operei.

PUNZONATURA
Caliciul poartă mai multe pânze, imprimate pe cupă, subcupe și bază, circumstanță deosebit de importantă pentru identificare și încadrarea cronologică a operei.

Printre marcaje se identifică ștampila de atelier G11B, însoțită de sigiliul Cameral Pontifix introdus după reforma ștanțării din 1815.

Prezența acestui sistem de marcaje reprezintă un element cronologic semnificativ și permite situarea piesei în contextul argintăriei romane ulterioare lui 1815.

Este de subliniat faptul că ștampila G11B este documentată în legătură cu atelierul Gioacchino Belli și s-a dovedit a fi utilizată și de fiul său, Pietro Belli, în perioada imediat următoare decesului tatălui.

Această circumstanță face teoretic posibilă o datare a exemplatului până în jurul anului 1825. Totuși, în cazul specific al prezentului calice, ansamblul caracteristicilor stilistice și tehnice — calitatea urma vegetalelor, orientarea neoclasistă a structurii, distribuția modanaturilor și raportul echilibrat între decor și structura arhitecturală — conduce la convingerea că este mai probabil realizat în cadrul producției lui Gioacchino Belli, în special în intervalul dintre 1815 și 1822.

Atribuție propusă
Gioacchino Belli, atribuire principală
Roma, aproximativ 1815–1822

ÎNDRUMARESTI STORICO-ARTISTICO
Calicele se înscrie în producția argintărie romano-română a primelor decenii ale secolului al XIX-lea, într-o fază caracterizată prin afirmarea treptată a gustului neoclasic, însoțită de persistența motivelor ornamentale de inspirație târzie a secolului al XVIII-lea.

Structura obiectului, riguros articulată prin modanaturi și profiluri geometrice, este îmbogățită de un repertoriu vegetal format în principal din frunze lanceolate și motive palmiforme. Ornamentația nu domină structura arhitecturală a caliciului, ci se integrează armonios în ea, conform unui principiu de echilibru deosebit de semnificativ pentru cultura neoclasică.

Construcția tăbliței, lărgimea bazei și distribuția ordonată a componentelor conferă piesei un caracter în același timp elegant, solemn și funcțional destinației liturgice.

Calitatea lucrării în basorelief și ceselare, împreună cu turnarea elementelor structurale și aurirea interioară a cupelor, indică o producție de nivel artisanal calificat.

STARE DE CONSERVARE
Caliciul se prezintă în stare bună de conservare, având în vedere epoca și destinația de utilizare.

Există semne normale de uzură, oxidări, pe lângă urmele naturale ale lucrului manual. Decorarea în basorelief și ceselare este, în ansamblu, lizibilă și bine conservată.

Aurirea interioară a cupei este conservată, menținând funcția liturgică originară a obiectului.