Emma Beatrice Pierotti - MeMé - Asphyxiation

Creația artistică a Emmei Beatrice Pierotti, cunoscută ca MeMé, este ghidată de o investigație sociologică și filosofică profundă care acuză întreaga specie umană. Prin codurile Art Brut și abstracționismul material, autoarea folosește pânza ca instrument de comunicare conceptuală: o oglindă critică a contradicțiilor, egoismului și ipocriziilor civilizației contemporane, contrapuse purității lumii naturale. Specia umană în vizor: MeMé operează ca artistă conceptuală, folosind figura umană ca arhetip universal pentru a povesti conflictele sufletești. Căutarea sa artistică se bazează pe o viziune de egalitate absolută între sexe dacă ne referim la inteligență și abilitate, respingând orice stereotip sau ierarhie de gen pentru a se concentra pe complexitățile intrinseci ale naturii umane. În cadrul acestei viziuni globale, opera „Femeia și extremele sale opuse” se axează pe fragmentarea conștiinței: Opusuri ale condiției umane — opușii stării umane: Pictura explorează tensiunea bipolară constantă care caracterizează fiecare individ, fie el bărbat sau femeie: coexistența fragilității extreme cu forța distructivă, a raționalității și a instinctului animal, supunerea în fața convențiilor sociale și împingerea către libertatea sălbatică. Simbolismul cromatic al roșului: folosirea viscerală a roșului intens, semnătura inconfundabilă a acrilicelor sale, nu reprezintă o revendicare de gen, ci întruchipează sângele, carnea și suferința vitală împărtășită de întreaga specie umană. Este culoarea instinctului primordial pe care omenirea încearcă zadarnic să îl reprime. Tehnica seringii: Aplicarea culorii prin seringi și injecții simbolizează intruziunea forțată a realității în fața măștilor și a suprastructurilor pe care oamenii și le construiesc pentru a supraviețui în societate. Respectul profund pentru lumea animală: Un pilon fundamental al poeticii sale conceptuale este marele respect și sacralitatea atribuite lumii animale, văzută ca singurul deținător al unei armonii autentice și necontaminate pe care oamenii au pierdut-o. Această denunțare a antropocentrismului distrugător se evidențiază clar în câteva opere-cheie precum „Partajare” — în această pânză, artista ridică valoarea legăturii și coexistenței. Opera devine un manifest conceptual despre necesitatea regăsirii unei alianțe empatică și paritară între ființele vii, celebrând împărțirea spațiului vital și emoțional dincolo de granițele speciilor. „Primordiale”: Printr-o compoziție impunătoare de mari dimensiuni (230 x 210 cm), pictura evocă o întoarcere la originile pure ale existenței, elementele naturii și formele ancestrale se îmbinază pe pânză pentru a aminti omului apartenența sa originară la pământ, un avertisment visceral împotriva detașării artificiale pe care societatea modernă a impus-o față de animale și mediu. Critica la adresa umanității: Această viziune se conectează direct la tablouri cu titluri explicite ca The only wrong animals are us humans (« Singurele animale greșite suntem noi oamenii »), unde omul este descris ca singurul element dezechilibrat într-un sistem natural perfect, un concept care își are rădăcinile în studiile anterioare de naturopatie ale artistei. Drumul și afirmația internațională. Născută la Tarquinia în 1990, MeMé își începe adevărata revoluție expresivă în 2016 odată cu relocarea în Sardinia. Este impactul cu asprimea și puritatea naturii insulei care îi dă curajul să renunțe la nuduri desenate cu creionul pentru a striga nemulțumirea existențială pe mari pânze abstracte. Piața internațională și critica au surprins imediat puterea și universalitatea mesajului său conceptual, conducând-o în scurt timp să expună în centrele neurale ale artei contemporane la nivel mondial, precum New York, Londra, Bruxelles și Veneția. Colaborarea sa constantă cu Ardahan Üniversitesi din Turcia subliniază și mai mult intentia de a vorbi în contexte culturale diferite, unite de aceleași slăbiciuni umane."