Franco Marzilli (1934–2010) - Paesaggio romano

Franco Marzilli (Roma, 14 decembrie 1934 – Poggio Mirteto, 22 martie 2010)

Peisaj roman

Olio materico pe pânză

Semnat în stânga jos: Marzilli

A doua jumătate a secolului XX

Dimensiuni tablou: 50,0x40,0 cm

Dimensiuni ramă: 78,5x68,5 cm

Pictura este în condiții excelente; rama, foarte frumoasă, prezintă defecte minore iar culoarea traversei din partea inferioară este decolorată (veți vedea pozele)


Franco Marzilli (Roma, 14 decembrie 1934 – Poggio Mirteto, 22 martie 2010) a fost un ceramist, sculptor și pictor italian, pictor figurativ.

Franco Marzilli s-a născut într-o familie romană și își petrece tinerețea în Trastevere.

Se îndreaptă încă din copilărie spre studiile de artă, frecventând „Școala pregătitoare pentru arte ornamentale” din Roma. Își începe creația artistică și activitatea expozițională în primii ani ai anilor ’60, rămânând mereu în afara modei, grupurilor și tendințelor.

La sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, după primele experiențe expoziționale la Florența și Veneția, Marzilli s-a mutat mai întâi în New York, apoi în Londra și în final în Paris, unde a stat puțin, pictând și studiind.

În anii ’70 se mută în zona rurală a Sabinei, mai întâi în satul medieval Casperia, apoi într-o căsuță din Poggio Mirteto, unde își continuă neîntrerupt creația artistică.

A încetat din viață în martie 2010, la vârsta de 75 de ani.

Activitatea artistică
Producția artistică a lui Franco Marzilli este extrem de variată și se întinde de la peisaje romane la cele ale ținutului sabin, de la naturile morți la subiecte abstracte fascinante. Marzilli se simțea confortabil între peisaj, natură moartă și figură. Celebrile sale peisaje romane demonstrează o soliditate a arhitecturii, amplificată de blândețe și de exigența extremă a tonului. Castelul Sfântul Mihail, podurile peste Tibru, Colosseumul evoluează figurativ în timp, de la o imagine mai uniformă și detaliată, către una definită în termeni emotivi prin tușe rapide și schimbări violente de culoare. Dansatoarele sale, a căror prima soție a fost sursă de inspirație, izbucnesc în scena peisajelor romane și însoțesc două decenii ale producției pittorice a Maestrului. În naturile morți, culorile puternice, mereu armonizate, redau lămâi, struguri, mere, flori care au soliditatea unor sculpturi ceramice, promițând prospețimea și parfumul realității. Marzilli era meticulos în alegerea materialelor, pânzelor, hârtiei și culorilor. Etern nemulțumit în căutarea acelui ideal de perfecțiune și a frumuseții pe care o căuta de mult, pe care, în ochii admiratorilor săi, încarnă cu o măiestrie rară. În unele cataloage se spune că Franco Marzilli ar fi absorbit lecțiile maeștrilor romani, reușind să elaboreze un limbaj pictural foarte rafinat și personal, exprimat în opere de gust „naturalist-abstract” tipic italian. În ultimul deceniu, pensulele sale au reușit să picteze emoția ținutului sabin, cu câteva ecouri scurte ale peisajelor romane, cum este cazul tablourilor inspirate de Veneția și Tivoli, unde a susținut unul dintre ultimele sale expoziții personale. Tot în orașul pe Tibru, Maestrul a lăsat poate ultima mărturie a compoziției unui mare mozaic, pe tema cailori și cavalerilor, în piața principală. Colombe, Cai și Cavalerii sunt principalele teme pe care pânzele sale le schimbau cu operele ceramice, încărcate de emoție. Despre munca lui s-au ocupat de-a lungul anilor criticii de artă Carmine Benincasa, Toni Bonavita, Carlo Fabrizio Carli, Costanzo Costantini, Floriano De Santi, Carlo Giacomozzi, Sebastiano Grasso, Michelangelo Masciotta, Ruggero Martines, Carlo Melloni, Dario Micacchi, Terence Mullaly, Edith Schloss, Guglielmo Petroni, Marcello Venturoli, Max Wykes-Joice