Aleix Albareda - ALIVE IN THE DAWN

Piesă unică, cu certificat de autenticitate.

DARKNES·S - Acrilice pe pânză, 112 × 112 cm
În această serie, arborele devine un motiv de contemplare și, în același timp, o prezență aproape arhitecturală. Cele patru picturi explorează configurații diferite ale peisajului printr-o gamă redusă de alburi, griuri și neguri, în care materia picturală dobândește un protagonism esențial.
Alegerea formatului pătrat de 112 × 112 cm generează o relație particulară între figura arborelui și spațiu. Arborele încetează să mai funcționeze strict ca element natural pentru a deveni un corp autonom, monumental, care ocupă și tensionează suprafața picturală. Ramurile sale orizontale, masele de frunziș și trunchiurile său articulează spațiul ca și cum ar fi structuri desenate în peisaj.
Folosirea acrilicilor în alb-negru intensifică această lectură. Absența culorii nu reprezintă o reducere, ci o concentrare a privirii: lumina, umbra, textura și gestul capătă o importanță mai mare. Vulpile rapide și fragmentate construiesc frunzișul fără a-l descrie într-un mod literal. Arborele apare astfel între reprezentare și abstracție, recognoscibil, dar supus unui proces de sinteză și transformare.
Există, de asemenea, o dimensiune gestuală marcantă. Urmele pensulei, transparențele, acumulările de materie și zonele erodate ale suprafeței lasă vizibil procesul de construcție a imaginii. Peisajul nu pare atât să fie observat cât să fie reconstruit prin memorie, gest și experiența fizică a pictării.
În unele lucrări, orizontalitatea coroanelor contrastează cu verticalitatea trunchiurilor; în altele, arborele se concentrează într-o masă compactă care pare să iasă direct din pământ. Această variație permite fiecărei piese să funcționeze independent, dar privite împreună, să formeze o poveste vizuală despre permanență, timp și rezistență.
Arborii reprezentați transmit o senzație de liniște, deși suprafețele lor sunt pline de mișcare. În ei coabitează fragilitatea și forța, tăcerea și energia. Peisajul se transformă astfel într-un spațiu emoțional: mai mult decât să reprezinte un loc concret, lucrările par să vorbească despre relația noastră cu natura și despre necesitatea de a opri privirea în fața a ceea ce rămâne.
Seria propune în cele din urmă o reflecție asupra prezenței și amprentei. Arborele rămâne înrădăcinat în timp ce tot cealaltă — lumina, clima, percepția privitorului și însăși gestul pictural — pare să fie în transformare. Acraftt tension între ceea ce este permanent și efemer constituie unul dintre principalele valori poetice ale acestor picturi.
aleixalbareda.com