Aleix Albareda - THE SHADOWS HAD SEALED

Piesă unică, cu certificat de autenticitate.

DARKNES·S - Acrilice pe pânză, 112 × 112 cm
În această serie, arborele devine un motiv de contemplare și, în același timp, o prezență aproape architecturală. Cele patru picturi explorează diferite configurații ale peisajului printr-o gamă redusă de alburi, griuri și negru, unde materia picturală capătă un rol esențial.
Alegerea formatului pătrat de 112 × 112 cm generează o relație particulară între figură arborescentă și spațiu. Arborele încetează să mai funcționeze doar ca element natural și se transformă într-un corp autonom, monumental, care ocupă și tensionează suprafața picturală. Ramurile sale orizontale, masele de frunziș și trunchiurile își articulă spațiul ca și cum ar fi structuri desenate în peisaj.
Utilizarea acrilicelor în alb-negru intensifică această lectură. Absența culorii nu presupune o reducere, ci o concentrare a privirii: lumina, umbra, textura și gestul câștigă o importanță mai mare. Pensula trasă rapid și fragmentat construiește frunzișul fără a-l descrie în mod literal. Arborele apare astfel între reprezentare și abstracție, recognoscibil, dar supus unui proces de sinteză și transformare.
Există de asemenea o dimensiune gestuală puternică. Urmele pensulei, transparențele, acumulările de materie și zonele erodate ale suprafeței lasă vizibil procesul de construire a imaginii. Peisajul nu pare atât să fi fost observat, cât să fie reconstruit prin amintire, gest și experiența fizică a picturii.
În unele lucrări, orizontalitatea coroanelor contrasta cu verticalitatea trunchiurilor; în altele, arborele se concentrează într-o masă compactă care pare să răsară direct din pământ. Această variație permite fiecărei piese să funcționeze independent, dar, dacă sunt privite împreună, să formeze o narațiune vizuală despre permanență, timp și rezistență.
Arborii reprezentați transmit o senzație de liniște, deși suprafețele lor sunt pline de mișcare. În ei coabitează fragilitatea și forța, tăcerea și energia. Peisajul se transformă, astfel, într-un spațiu emoțional: mai mult decât să reprezinte un loc concret, lucrările par să vorbească despre relația noastră cu natura și despre necesitatea de a opri privirea în fața a ceea ce rămâne.
Seria propune, în final, o reflecție asupra prezenței și amprentei. Arborele rămâne înrădăcinat în timp ce tot ce e în jur — lumina, clima, percepția privitorului și chiar gestul pictural — pare să se transforme. Această tensiune dintre ceea ce este permanent și efemer constituie unul dintre principalele valori poetice ale acestor picturi.
aleixalbareda.com