Aleix Albareda - A PALE BLACK POSSIBILITY

Piesă unică, cu certificat de autenticitate.

DARKNES·S - Acrilice pe pânză, 112 × 112 cm
În această serie, arborele se transformă într-un motiv de contemplație și, în același timp, într-o prezență aproape arhitecturală. Cele patru picturi explorează Configurări diferite ale peisajului printr-o gamă redusă de alburi, griuri și negru, unde materia picturală capătă un rol esențial.
Alegerea formatului pătrat de 112 × 112 cm creează o relație aparte între figura arborului și spațiu. Arborele încetează să mai funcționeze doar ca element natural, devenind un corp autonom, monumental, care ocupă și tensionează suprafața picturală. Ramurile sale orizontale, masele de frunziș și trunchiurile își articulează spațiul ca și cum ar fi structuri desenate în peisaj.
Utilizarea acrilicului în alb și negru intensifică această lectură. Absența culorii nu reprezintă o reducere, ci o concentrare a privirii: lumina, umbra, textura și gestul capătă o importanță mai mare. Pensulele rapide și fragmentate construiesc frunzișul fără a-l descrie în mod literal. Arborele apare astfel între reprezentare și abstracție, recognoscibil, dar supus unui proces de sinteză și transformare.
Există de asemenea o dimensiune gestuală marcată. Urmele pensulei, transparențele, acumulările de materie și zonele erodate ale suprafeței lasă vizibil procesul de construcție a imaginii. Peisajul nu pare atât observat, cât să fie reconstruit prin memorie, gest și experiența fizică a pictatului.
În unele lucrări, orizontalitatea coroanelor contrastă cu verticalitatea trunchiurilor; în altele, arborele se concentrează într-o masă compactă care pare să iasă direct din pământ. Această variație permite fiecărei piese să funcționeze independent, dar, analizate împreună, să formeze o narațiune vizuală despre permanență, timp și rezistență.
Arborii reprezentați transmit o senzație de liniște, deși suprafețele lor sunt pline de mișcare. În ei coabitează fragilitatea și forța, liniștea și energia. Peisajul se transformă, astfel, într-un spațiu emoțional: mai mult decât să reprezinte un loc concret, lucrările par să vorbească despre relația noastră cu natura și despre nevoia de a opri privirea în fața a ceea ce rămâne.
Seria propune, în final, o reflecție asupra prezenței și amprentei. Arborele rămâne înrădăcinat în timp ce tot ceea ce este în jur — lumina, clima, percepția privitorului și propriul gest pictural — pare să se transforme. Această tensiune dintre ceea ce este permanent și efemer reprezintă unul dintre principalele valori poetice ale acestor picturi.
aleixalbareda.com