Aleix Albareda - TAKE ME THERE TAKE ME NOW

Piesă unică, cu certificat de autenticiate.

DARKNES·S - Acrilice pe pânză, 112 × 112 cm
În această serie, pomul devine un motiv de contemplație și, în același timp, o prezență aproape arquitecturală. Cele patru picturi explorează configurații diferite ale peisajului printr-o gamă redusă de alburi, griuri și negre, unde materia picturală dobândește un protagonism esențial.
Alegerea formatului pătrat de 112 × 112 cm creează o legătură particulară între figura arboricola și spațiu. Pomul încetează să mai funcționeze doar ca element natural, pentru a se transforma într-un corp autonom, monumental, care ocupă și tensionează suprafața picturală. Ramurile sale orizontale, masele de frunziș și trunchii săi structurează spațiul ca și cum ar fi rezidențe desenate în peisaj.
Utilizarea acrilicelor alb-negru intensifică această lectură. Absența culorii nu presupune o reducere, ci o concentrare a privirii: lumina, umbra, textura și gestul capătă o importanță mai mare. Pincelările rapide și fragmentate construiesc frunzișul fără a-l descrie în mod literal. Pomul apare astfel între reprezentare și abstracție, recunoscut, dar supus unui proces de sinteză și transformare.
Există, de asemenea, o dimensiune gestuală marcată. Urmele pensulei, transparențele, acumulările de materie și zonele erodate ale suprafeței lasă vizibil procesul de construcție a imaginii. Peisajul nu pare atât observat, cât să fie reconstruit prin memorie, gest și experiența fizică a pictării.
În unele lucrări, orizontalitatea coroanelor contrastează cu verticalitatea trunchilor; în altele, pomul se concentrează într-o masă compactă care pare să iasă direct din pământ. Această variație permite fiecărui element să funcționeze independent, dar, privite împreună, să formeze o narațiune vizuală despre permanență, timp și rezistență.
Pomii reprezentați transmit o senzație de liniște, deși suprafețele lor sunt pline de mișcare. În ei coexistă fragilitate și forță, liniște și energie. Peisajul devine, astfel, un spațiu emoțional: mai mult decât să reprezinte un loc concret, lucrările par să vorbească despre relația noastră cu natura și despre necesitatea de a opri privirea în fața a ceea ce rămâne.
Seria propune în final o reflecție asupra prezenței și amprentei. Pomul rămâne înradăcinat în timp ce tot cealaltă — lumina, clima, percepția privitorului și însăși gestul pictural — pare să se transforme. Această tensiune dintre ceea ce estePermanent și ceea ce este efemeral constituie unul dintre principalele valențe poetice ale acestor picturi.
alexalbareda.com