Hermès - Napoléon - Fular






Deține o diplomă de master în comunicare. A condus curatoria de lux la Vestiaire Collective, cu experiență la Hermès și Louis Vuitton.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 140826 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Fular Hermès Napoléon din mătase jacquard, 90 × 90 cm, Franța, în stare excelentă cu semne de uzură minore.
Descriere de la vânzător
Foulard Hermès „Napoléon” de Philippe Ledoux, 1963 — mătase jacquard, motivul „Ape” — exemplar rar în condiții aproape perfecte.
În 1963, Philippe Ledoux, unul dintre marii maeștri ai carré Hermès, a compus pe nouăzeci de centimetri de mătase un adevărat act de iubire pentru memoria napoleoniană: a luat naștere astfel faimosul foulard „Napoléon”, astăzi printre piesele cele mai căutate și mai recognoscibile din întreaga producție a Casei. Nu este un simplu accesoriu: este un mic muzeu portabil, un fragment de istorie a Franței imprimat cu acuratețea și bogăția cromatică pe care doar mătasea jacquard hermesiană le poate reda.
În centrul foulardului, încadrat de Colierul Legiunii de Onoare, se desfășoară scena cea mai solemnă a întregii epopei imperiale: sosirea lui Napoleon la Notre-Dame pe 2 decembrie 1804, ziua încoronării sale ca Împărat al Franței. În jurul acestui nucleu narativ, patru medalii înfrunzite cu lauri spun patru momente fundamentale ale mitului napoleonian, inspirate de marii pictori ai epocii: triumfala traversare a Alpilor imortalizată de Jacques-Louis David, revederea trupelor după Marengo pictată de Jean-Antoine Gros, Împăratul care privește spre orizont cu binoclu în timpul bătăliei de la Wagram și Împăratul rănit ajutat de soldații săi la Regensburg în 1809 — un episod care dezvăluie, pentru o clipă, fragila umanitate sub coiful conducătorului.
Ledoux răspândește țesătura cu simboluri încărcate de însemnătate: celebrul bicorn, sabrele ceremoniale încrucișate, acvila imperiale — emblemă a victoriei militare — și peste toate li se află mica albină aurie, țesută în același jacquard care formează fundalul foulardului. Napoléon a ales albina ca emblema sa dinastică în locul lily-bourbon, iar acest simbol poartă cu sine un întreg univers de semnificații: albina este insecta muncitoare prin excelență, neobosită, organizată după o ordine riguroasă și colectivă; construiește mierea prin muncă, disciplină și cooperare, întruchipând eficiența, productivitatea și armonia socială pe care Napoleon însuși dorea să o proiecteze asupra imperiului său. În jurul lui domnește o singură regină, albină regină, garant al ordinii și al continuității stupului — o imagine pe care Împăratul a adaptat-o cu plăcere la metafora puterii sale dinastice. Dar albina nu este doar hărnicie și ordine: poate, de asemenea, înțepa, când este necesar să se apere, când stupul este amenințat. În această natură dublă — creatoare răbdătoare de dulceață și totodată guardiană gata să lovească — Napoleon a găsit emblema perfectă a sinelui: constructor neobosit al unui nou stat, dar și conducător gata să își înălțe sabia când Franța trebuia apărată.
Ceea ce face acest exemplar extraordinar nu este doar geneza lui, ci și starea sa de conservare. Au trecut aproape șaptezeci de ani de la crearea sa, iar mătasea păstrează o claritate a luminozității și o acuitate a culorilor pe care rar o întâlnești la un obiect atât de vârstnic: niciun rupturi, marginea atent împlântată în mână perfect integră, jacquardul albinelor încă evident și vizibil la atingere. Într-o optică de transparență totală față de colecționarul atent, este posibil să zărești, în detalii apropiate, câte o urmă minimă a timpului — o pată extrem de ușoară și o mică trăsătură punctiformă, abia perceptibilă, în deplin echilibr cu vârsta piesei și cu o conservare, oricum, excepțională. Sunt singurele, minimele mărturii ale celor aproape șaptezeci de ani de viață, și nu afectează în niciun fel strălucirea culorilor sau integritatea structurală a țesăturii: din contra, confirmă autenticitatea unei piese consacrate cu grijă, nu un exemplar „de muzeu” niciodată atins, ci o operă de epocă iubită și ocrotită de-a lungul decadelor.
O operă care unește excelența manufacturieră a Casei Hermès cu fascinatia atemporală pentru Napoléon Bonaparte: o ocazie rară pentru cei care caută nu un simplu foulard vintage, ci un fragment autentic, tangibil și excepțional de bine conservat al istoriei costumului și al istoriei Franței în același timp.
Foulard Hermès „Napoléon” de Philippe Ledoux, 1963 — mătase jacquard, motivul „Ape” — exemplar rar în condiții aproape perfecte.
În 1963, Philippe Ledoux, unul dintre marii maeștri ai carré Hermès, a compus pe nouăzeci de centimetri de mătase un adevărat act de iubire pentru memoria napoleoniană: a luat naștere astfel faimosul foulard „Napoléon”, astăzi printre piesele cele mai căutate și mai recognoscibile din întreaga producție a Casei. Nu este un simplu accesoriu: este un mic muzeu portabil, un fragment de istorie a Franței imprimat cu acuratețea și bogăția cromatică pe care doar mătasea jacquard hermesiană le poate reda.
În centrul foulardului, încadrat de Colierul Legiunii de Onoare, se desfășoară scena cea mai solemnă a întregii epopei imperiale: sosirea lui Napoleon la Notre-Dame pe 2 decembrie 1804, ziua încoronării sale ca Împărat al Franței. În jurul acestui nucleu narativ, patru medalii înfrunzite cu lauri spun patru momente fundamentale ale mitului napoleonian, inspirate de marii pictori ai epocii: triumfala traversare a Alpilor imortalizată de Jacques-Louis David, revederea trupelor după Marengo pictată de Jean-Antoine Gros, Împăratul care privește spre orizont cu binoclu în timpul bătăliei de la Wagram și Împăratul rănit ajutat de soldații săi la Regensburg în 1809 — un episod care dezvăluie, pentru o clipă, fragila umanitate sub coiful conducătorului.
Ledoux răspândește țesătura cu simboluri încărcate de însemnătate: celebrul bicorn, sabrele ceremoniale încrucișate, acvila imperiale — emblemă a victoriei militare — și peste toate li se află mica albină aurie, țesută în același jacquard care formează fundalul foulardului. Napoléon a ales albina ca emblema sa dinastică în locul lily-bourbon, iar acest simbol poartă cu sine un întreg univers de semnificații: albina este insecta muncitoare prin excelență, neobosită, organizată după o ordine riguroasă și colectivă; construiește mierea prin muncă, disciplină și cooperare, întruchipând eficiența, productivitatea și armonia socială pe care Napoleon însuși dorea să o proiecteze asupra imperiului său. În jurul lui domnește o singură regină, albină regină, garant al ordinii și al continuității stupului — o imagine pe care Împăratul a adaptat-o cu plăcere la metafora puterii sale dinastice. Dar albina nu este doar hărnicie și ordine: poate, de asemenea, înțepa, când este necesar să se apere, când stupul este amenințat. În această natură dublă — creatoare răbdătoare de dulceață și totodată guardiană gata să lovească — Napoleon a găsit emblema perfectă a sinelui: constructor neobosit al unui nou stat, dar și conducător gata să își înălțe sabia când Franța trebuia apărată.
Ceea ce face acest exemplar extraordinar nu este doar geneza lui, ci și starea sa de conservare. Au trecut aproape șaptezeci de ani de la crearea sa, iar mătasea păstrează o claritate a luminozității și o acuitate a culorilor pe care rar o întâlnești la un obiect atât de vârstnic: niciun rupturi, marginea atent împlântată în mână perfect integră, jacquardul albinelor încă evident și vizibil la atingere. Într-o optică de transparență totală față de colecționarul atent, este posibil să zărești, în detalii apropiate, câte o urmă minimă a timpului — o pată extrem de ușoară și o mică trăsătură punctiformă, abia perceptibilă, în deplin echilibr cu vârsta piesei și cu o conservare, oricum, excepțională. Sunt singurele, minimele mărturii ale celor aproape șaptezeci de ani de viață, și nu afectează în niciun fel strălucirea culorilor sau integritatea structurală a țesăturii: din contra, confirmă autenticitatea unei piese consacrate cu grijă, nu un exemplar „de muzeu” niciodată atins, ci o operă de epocă iubită și ocrotită de-a lungul decadelor.
O operă care unește excelența manufacturieră a Casei Hermès cu fascinatia atemporală pentru Napoléon Bonaparte: o ocazie rară pentru cei care caută nu un simplu foulard vintage, ci un fragment autentic, tangibil și excepțional de bine conservat al istoriei costumului și al istoriei Franței în același timp.
