Aleix Albareda - IT'S TIME TO TRUST THE TRUTH WITHIN

Piesă unică, cu certificat de autenticitate.

DARKNES·S - Acrilice pe pânză, 112 × 112 cm
În aceastăserie, copacul devine un motiv de contemplare și, în același timp, o prezență aproape arquitecturală. Cele patru picturi explorează configurații diferite ale peisajului printr-o paletă redusă de albi, griuri și negru, unde materia picturală capătă un rol esențial.
Alegerea formatului pătrat de 112 × 112 cm creează o relație particulară între figura arboricolă și spațiu. Copacul încetează să mai funcționeze doar ca element natural și se transformă într-un corp autonom, monumental, care ocupă și tensionează suprafața picturală. Ramurile sale orizontale, masele de frunziș și trunchii își articulează spațiul ca și cum ar fi structuri desenate în peisaj.
Utilizarea acrilicului în alb-negru intensifică această lectură. Absența culorii nu presupune o reducere, ci o concentrare a privirii: lumina, umbra, textura și gestul capătă o importanță mai mare. Pensulele rapide și fragmentate construiesc frunzișul fără a-l descrie în mod literal. Copacul apare astfel între reprezentare și abstracție, recunoscut, dar supus unui proces de sinteză și transformare.
Există de asemenea o dimensiune gestuală marcată. Urmele pensulei, transparențele, acumulările de materie și zonele erodate ale suprafeței lasă vizibil procesul de construcție a imaginii. Peisajul nu pare atât observat, cât să fie reconstruit prin memorie, gest și experiența fizică a pictării.
În unele lucrări, orizontalitatea corolelor contrastează cu verticalitatea trunchiurilor; în altele, copacul se concentrează într-o masă compactă care pare să iasă direct din pământ. Această variabilitate permite fiecărei opere să funcționeze independent, dar, privite împreună, să formeze o relatare vizuală despre persistență, timp și rezistență.
Copacii reprezentați transmit o senzație de liniște, deși suprafețele lor sunt pline de mișcare. În ei coexistă fragilitatea și forța, tăcerea și energia. Peisajul se transformă, astfel, într-un spațiu emoțional: mai mult decât să reprezinte un loc concret, operele par să vorbească despre relația noastră cu natura și despre necesitatea de a opri privirea în fața a ceea ce rămâne.
Seria propune în cele din urmă o reflecție asupra prezenței și amprentei. Copacul rămâne înrădăcinat în timp ce tot restul—lumina, clima, percepția privitorului și chiar gestul pictural—pare să se transforme. Această tensiune dintre ceea ce este permanent și efemer constituie unul dintre principalele valori poetice ale acestor picturi.
aleixalbareda.com