Aleix Albareda - TIME HAS TAUGHT AND SO IT SEEMS

Piesă unică, cu certificat de autenticitate.

DARKNES·S - Acrilice pe pânză, 112 × 112 cm
În această serie, arborele devine un motiv de contemplare și, simultan, o prezență aproape arhitecturală. Cele patru picturi explorează diferite configurații ale peisajului printr-o gamă redusă de albe, griuri și negru, unde materia picturală capătă un rol esențial.
Alegerea formatului pătrat de 112 × 112 cm generează o relație particulară între figura arborică și spațiu. Arborele încetează să funcționeze doar ca element natural, pentru a se transforma într-un corp autonom, monumental, care ocupă și tensionează suprafața picturală. Ramurile sale orizontale, masele de frunziș și trunchiurile său articulează spațiul ca și cum ar fi structuri desenate în peisaj.
Utilizarea acrilicelor alb-negru intensifică această lectură. Absența culorii nu înseamnă o reducere, ci o concentrare a privirii: lumina, umbra, textura și gestul dobândesc o importanță mai mare. Punctele de pensulață, rapide și fragmentate, construiesc frunzișul fără a-l descrie într-un mod literal. Arborele apare astfel între reprezentare și abstracție, recognoscibil, dar supus unui proces de sinteză și transformare.
Există, de asemenea, o dimensiune gestuală pronunțată. Urmele pensulei, transparențele, acumulările de materie și zonele erodate ale suprafeței lasă vizibil procesul de construcție a imaginii. Peisajul pare nu atât observat, cât să fie reconstruit prin memorie, gest și experiența fizică a picturii.
În unele lucrări, orizontalitatea coroanelor contrasta cu verticalitatea trunchiurilor; în altele, arborele se concentrează într-o masă compactă care pare să iasă direct din pământ. Această variație permite fiecărei piese să funcționeze independent, dar, privite împreună, să formeze o narațiune vizuală despre permanență, timp și rezistență.
Arborele reprezentat transmite o senzație de liniște, deși suprafețele sale sunt pline de mișcare. În ele coexistă fragilitatea și forța, tăcerea și energia. Peisajul se transformă, astfel, într-un spațiu emoțional: mai mult decât să reprezinte un loc concret, lucrările par să vorbească despre relația noastră cu natura și despre nevoia de a opri privirea în fața acelei permanente.
Seria propune în final o reflecție asupra prezenței și a urmei. Arborele rămâne prins în rădăcini, în timp ce tot ceea ce îl înconjoară — lumina, clima, percepția privitorului și propriul gest pictural — pare să se afle în transformare. Această tensiune dintre ceea ce este permanent și ceea ce este efemer constituie unul dintre principalele valori poetice ale acestor picturi.
aleixalbareda.com