Aleix Albareda - TOMORROW IN A SMALL CHILD'S HAND

Piesă unică, cu certificat de autenticitate.

DARKNES·S - Acrilice pe pânză, 112 × 112 cm
În această serie, arborele se transformă într-un motiv de contemplare și, în același timp, într-o prezență aproape arhitecturală. Cele patru picturi explorează diferite configurații ale peisajului printr-o gamă redusă de alburi, griuri și negre, în care materia picturală dobândește un rol esențial.
Alegerea formatului pătrat de 112 × 112 cm creează o relație particulară între figura arborelui și spațiu. Arborele încetează să mai funcționeze doar ca element natural, devenind un corp autonom, monumental, care ocupă și tensionează suprafața picturală.
Ramurile sale orizontale, masele de frunziș și trunchiurile sale articulează spațiul ca și cum ar fi structuri desenate în peisaj.
Utilizarea acrilicului în alb-negru intensifică această lectură. Absența culorii nu înseamnă o reducere, ci o concentrare a privirii: lumina, umbra, textura și gestul dobândesc o importanță mai mare. Loviturile de pensulă rapide și fragmentate construiesc frunzișul fără a-l descrie în mod literal. Arborul apare astfel între reprezentare și abstracție, recunoscut, dar supus unui proces de sinteză și transformare.
Există de asemenea o dimensiune gestuală pronunțată. Urmele pensulei, transparențele, acumulările de materie și zonele erodate ale suprafeței lasă vizibil procesul de construcție a imaginii. Peisajul nu pare atât de mult observat, cât reconstruct prin amintire, gest și experiența fizică a pictării.
În unele lucrări, orizontalitatea coroanelor contrasta cu verticalitatea trunchiurilor; în altele, arborele se concentrează într-o masă compactă care pare să iasă direct din pământ. Această variație permite ca fiecare piesă să funcționeze în mod independent, dar, analizate împreună, să formeze o narațiune vizuală despre permanență, timp și rezistență.
Arborii reprezentați transmit o senzație de liniște, deși suprafețele lor sunt pline de mișcare. În ei coabitează fragilitatea și forța, liniștea și energia. Peisajul se transformă, astfel, într-un spațiu emoțional: mai mult decât să reprezinte un loc concret, lucrările par să vorbească despre relația noastră cu natura și despre nevoia de a opri privirea în fața ceea ce rămâne.
Seria propune în cele din urmă o reflecție asupra prezenței și a urmei.
Arborele rămâne înrădăcinat în timp ce tot ce este în afară — lumina, clima, percepția privitorului și propriul gest pictural — pare să fie în transformare. Această tensiune dintre ceea ce este permanent și efemera reprezintă unul dintre principalele valori poetice ale acestor picturi.
aleixalbareda.com