Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)





38 € | ||
|---|---|---|
33 € | ||
28 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 140963 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Alessandro Padovan operă unică de artă contemporană din 2026 în roșu, intitulată „3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)”, din fier și lemn, 32 cm lățime, 32 cm înălțime, 12 cm adâncime, semnată manual, însoțită de o vitră plexiglas, origine Italia, vândută de Galleria.
Descriere de la vânzător
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artistul din Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale propriei sale poeticii. În operele sale, serialitatea unor elemente simple și cotidiene devine o limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, aranjate conform unei structuri geometrice precise pe suprafața roșie. Șurubul, element în mod normal asociat asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică încontinuu percepția operei.
Roșul înfoaie compoziția ca o suprafață plină de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o felulare de vibrație vizuală. Privită din față, compoziția pare ordonată și minimalistă; observată lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol de construcție și distrugere în același timp: ceea ce, în mod normal, servește la unirea și fixarea este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este chiar în acest contrast dintre ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, faimos în lume întreagă pentru tehnica sa Screw Art.
Opera este îmbogățită de o terasă din plexiglas.
Tera transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se integrează în școala Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, amintind în limbaj vizual și impact cultural lucrări ale unor nume mari precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Allo stesso tempo, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri santic și mărci universal recunoscute ca Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari Porsche Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumerismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abord rend operei sunt deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată din marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artistul din Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale propriei sale poeticii. În operele sale, serialitatea unor elemente simple și cotidiene devine o limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, aranjate conform unei structuri geometrice precise pe suprafața roșie. Șurubul, element în mod normal asociat asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică încontinuu percepția operei.
Roșul înfoaie compoziția ca o suprafață plină de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o felulare de vibrație vizuală. Privită din față, compoziția pare ordonată și minimalistă; observată lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol de construcție și distrugere în același timp: ceea ce, în mod normal, servește la unirea și fixarea este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este chiar în acest contrast dintre ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, faimos în lume întreagă pentru tehnica sa Screw Art.
Opera este îmbogățită de o terasă din plexiglas.
Tera transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se integrează în școala Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, amintind în limbaj vizual și impact cultural lucrări ale unor nume mari precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Allo stesso tempo, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri santic și mărci universal recunoscute ca Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari Porsche Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumerismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abord rend operei sunt deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată din marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.

