Van Haecht/Barlandus - Hertoghen van Brabant - 1612

LANTUL STĂPÂNILOR: ICONOGRAFIA DINASTICĂ ȘI MEMORIA NOBLEȚILOR OLANDEI DE SUD
Această ediție din 1612 a Chroniicke vande hertoghen van Brabant reprezintă unul dintre cele mai sofisticate dispozitive editoriale de construcție a identității aristocratice în Țările de Jos de sud, în timpul perioadei felibritorilor habsburgi. Nu este vorba doar de o cronică, ci de un adevărat instrument de reprezentare a puterii, în care genealogia ducELui este tradusă într-o succesiune vizuală și narativă coerentă, capabilă să legitimeze prezentul prin monumentalizarea trecutului. Nobilimea prinților de Brabant nu este doar descrisă aici, ci exhibată și făcută tangibilă printr-o galerie sistematică de portrete, care funcționează ca un arhiv iconografic al suveranității. Versiunea olandeză a lui Laurens van Haecht, derivată din matricea latinei a lui Barlandus, lărgește publicul și întărește caracterul identitar al operei, plasând-o într-un context cultural în care limba vernaculară, memoria istorică și conștiința aristocratică se împletesc. Emisiunea cu adresă Plantin-Moretus din 1612 consolidează acest proiect, transformând volumul într-un obiect de reprezentare destinat unui public conștient de valoarea simbolică a dinastiei și a continuității dinastice.
VALOAREA PE PIȚĂ
Pentru un exemplar complet din tirajul din 1612, piața observabilă plasează volumul, în condiții normale dar cu platele intacte, într-o bandă indicativă între 800 și 1.500 de euro.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚII
Legatură contemporană cu nervuri relieve, lipsuri și semne de uzură. Ex-libris în armele familiei Van Havre.
Legenda gravată sub scutul baronial: „E. Van Havre”, care indică foarte probabil un Émile / Eugène / Engelbert. Din punct de vedere heraldic, este vorba despre un scut baronial al Țărilor de Jos de sud (aria Brabantului/Fiandre), cu lei rampanți ca suporturi, specific heraldicii înalt-rank, coroana nobiliară deasupra scutului, compoziția complexă cu partiții și simboluri de lignaj.
Textul în caractere gotice dispus pe două coloane și aparat ilustrativ compus din o ilustrație la titlu și 42 de portrete calcografice la scală întreagă ale ducilor de Brabant, gravate cu un impact plastic puternic și destinate unei lecturi secvențiale aproape muzeale. Întuneciri diffuse, cu semne de uz. În cărți vechi, cu o istorie milenară, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna menționate în descriere. Pp. (2); 8nn; 232; 4nn; (2). Această inserție conține Vizualizări AI. Consultați fotografiile originale pentru a verifica starea efectivă a obiectului. Imaginile fac parte integrantă din descriere.

TITLUL COMPLET ȘI AUTORUL
Chroniicke vande hertoghen van Brabant.
Antwerpen, Plantiinschen Winckel, 1612.
Laurens van Haecht Goidtsenhoven, Adrianus Barlandus.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Lucrarea se află în inima culturii aristocratice a Țărilor de Jos de sud, unde memoria dinastică nu este doar erudiție, ci un dispozitiv politic. Nobilimea Ducilor de Brabant este construită ca o linie neîntreruptă, o catena genealogică ce traversează secolele și se impune ca fundament al legitimității teritoriale. În acest sens, Chroniicke acționează ca un speculum principis retrospectiv: nu educă suveranul, ci îl fundă simbolic, înscriindu-l într-o continuitate vizuală și istorică.
Secvența celor 42 de portrete nu este decorativă, ci structurală: fiecare duce este izolat, monumentalizat și plasat într-o narațiune cumulativă care transformă succesiunea într-o formă de eternitate politică. Atribuirea circuitului artistic lui Otto van Veen și Jan II Collaert plasează proiectul într-un mediu cultivat și orientat umanist, unde imaginea este instrument de cunoaștere și totodată de propagandă. Indicația „nae ’t leven” sugerează o pretenție de autenticitate care întărește valoarea documentară a efigiilor, deși este vorba despre reconstruiri ideale.
Din perspectiva aristocratică, cartea îndeplinește o funcție esențială: face vizibilă nobiliția ca o continuitate incarnată. Nu doar sângele este transmis, ci și fața, postura, autoritatea. Cititorul parcurge o adevărată galerie a puterii, unde fiecare imagine confirmă și întărește pe cea anterioară, construind o memorie vizuală coerentă și persuasivă. În acest sens, Chroniicke anticipează forme moderne de reprezentare dinastică și poate fi citită ca un atlas iconografic al suveranității teritoriale.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Laurens van Haecht Goidtsenhoven s-a născut în Mechelen în 1527 și a murit probabil în Antwerpen în 1603. Figură legată de mediile educate și urbane ale Țărilor de Jos de sud, a fost autor și traducător angajat în răspândirea în limba vernaculară a textelor istorice și anticariate. Activitatea sa se situează într-un moment crucial de tranziție culturală, în care învățătura umanistă devine progresiv accesibilă unui public mai larg. Chroniicke reprezintă contribuția sa cea mai semnificativă, capabilă să transforme o tradiție latină într-un instrument identitar comun.

BIOGRAFIA AUTORULUI ORIGINAL
Adrianus Barlandus, născut la Baarland în 1486 și decedat la Leuven în 1538, a fost unul dintre principalii umaniști ai Țărilor de Jos. Profesor la Collegium Trilingue și o figură în dialog cu Erasmus, și-a dedicat o mare parte din producția sa istoria provinciilor neerlandeze. Opera sa istorică, impregnată de rigoare umanistă și atenție la surse, constituie baza pe care se așază versiunea olandeză a lui Van Haecht, care îi extinde răspândirea și îi transformă funcția.

ISTORIE TIPĂRIRE ȘI CIRCULAȚIE
Textul derivă din Ducum Brabantiae Chronica a lui Barlandus și cunoaște o primă regularizare în vernacular cu ediția din 1606 tipărită la Antwerpen de Jan Baptista Vrients. Emisia din 1612, vândută la Plantiinschen Winckel de către Moretus, este în mod general considerată a doua ediție sau o nouă emisie comercială, cu conținut în mare parte identic, dar prezentare editorială reînnoită. Această operație atestă succesul operei și integrarea sa în circuitul tipografiei plantiniene gigantice, care asigură răspândirea și prestigiul său. Posibila achiziție de copii rămase de la Vrients de către Moretus sugerează o continuitate materială cât și editorială. Lunga circulație a gravurilor, reutilizate în contexte ulterioare, confirmă valoarea autonomă a ciclului iconografic și norocul său în timp.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINțe
DBNL, Chroniicke vande Hertoghen van Brabant, fișă a operei, identificarea ediției din 1612 ca a doua ediție a versiunii neerlandeze
DBNL, Repertorium van geschiedschrijvers in Nederland 1500-1800, vol. Haecht goidtsenhoven, Laurens van
Google Books, exemplară Ghent University, amprentă tipografică Plantin-Moretus și descriere ilustrativă
Van Someren, Beschrijvende catalogus van gegraveerde portretten van Nederlanders, semnalarea noii emisii și a seriilor iconografice
Funck, Die deutschen Bücherillustrationen der Gotik und Renaissance, nr. 327
Graesse, Trésor de livres rares et précieux, vol. III, p. 195
Lipperheide, Sammlung für Kostümwissenschaft, Gb 13
Lovaniensia, Scholars, Adrianus Barlandus (1486-1538), profil biografic
Cataloghi d’asta Invaluable e Arenberg Auctions, descrieri materiale și rezultate de vânzare pentru ediția 1612
De Slegte, notă antiquaria despre circulația copiilor Vrients și intervenția Plantin-Moretus