École expressionniste (XX) - Éclats de paysage - NO RESERVE






Absolventă ca licitator francez, a lucrat în departamentul de evaluare al Sotheby’s Paris.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 142216 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Éclats de paysage - NO RESERVE, un tablou în ulei din anii 1960 din Franța, de École expressionniste (XX), stil expresionism expresiv, vândut cu rama.
Descriere de la vânzător
O operă interesantă din școala europeană a secolului XX, dezvoltată într-un limbaj situat între expresionismul abstract, abstracția lirică și peisajul abstract.
Compoziția pare să păstreze deliberat memoria unui peisaj, deși acesta a fost profund transformat prin gest, materie și culoare. O bandă largă de galben și ocru domină zona superioară și stabilește o formă de orizont luminos, în timp ce restul suprafeței se construiește printr-o acumulare intensă de albastre, purpuriu, magenta, turcoaz, roșu și nuanțe pământii.
Natura încetează să se reprezinte în mod literal pentru a se transforma într-o experiență essentialmente picturală. Suprafața este organizată prin pensule energice, suprapuneri, impasto, zgârieturi și întâlniri spontane între diferite mase cromatice, acordând materiei și gestului un rol principal.
Din punct de vedere stilistic, lucrarea poate fi raportată la cercetările dezvoltate de abstracția lirică, expresionismul abstract și informalismul european, orientări care au înlocuit treptat desenul și reprezentarea tradițională cu o pictură bazată pe gest, petec, materie și autonomia culorii.
Este deosebit de interesantă proximitya sa conceptuală cu munca lui Nicolas de Staël, în special în modul de a menține peisajul într-un teritoriu aflat între figurativ și abstract. În anumite etape din producția sa, De Staël a transformat peisaje și orizonturi în mari relații de culoare și materie, menținând referința la lumea vizibilă în timp ce reducea considerabil elementele sale recognoscibile.
În această operă întâlnim o concepție comparabilă în acel aspect: organizarea orizontală încă permite să se imagineze cerul, orizontul și terenul, dar orice referință concretă este practic absorbită de masele cromatice. Execuția, însă, este aici mult mai gestuală și fragmentată, îndepărtându-se de structurile mai compacte și geometrice caracteristice lui De Staël.
Pot fi de asemenea semnalate afinități cu anumite cercetări ale lui Hans Hofmann, în special datorită capacității culorii de a genera de la sine adâncime, tensiune și mișcare. Masele cromatice avansează și retrocedează vizual prin contraste puternice între culori calde și reci, producând o suprafață extraordinar de dinamică.
Zona centrală constituie nucleul de cea mai mare intensitate picturală. Acolo se suprapun albastre profunde, purpuriu, rozuri, roșii și turcoaze, aplicate printr-o tușă liberă care elimină practic orice contur. În fața acestei complexități, marele soclu galben-ocre superior oferă stabilitate și acționează ca o zonă puternică de lumină.
Se pot aprecia, de asemenea, ecouri ale tachismului și ale Art Informel european, în special în spontaneitatea gestului și în importanța acordată calităților fizice ale picturii. În acest context larg pot fi amintite cercetările dezvoltate de artiști precum Hans Hartung, Georges Mathieu sau Pierre Soulages, deși aceste afinități stilistice nu implică o relație directă nici o atribuire concretă.
Unul dintre cele mai atractive aspecte ale lucrării constă tocmai în tensiunea dintre gestualitate și structură. În ciuda aparentei spontaneități a numeroaselor pensule, compoziția menține o organizare foarte definită prin mari benzi orizontale care conferă echilibru la extraordinara varietate de pete, texturi și culori.
Rezultatul este o pictură de mare forță cromatică și materială, în care peisajul pare să supraviețuiască doar ca amintire sau ca punct de plecare. Realitatea vizibilă a fost transformată într-o experiență subiectivă bazată pe culoare, materie și gest.
Datorită caracteristicilor sale, lucrarea poate fi catalogată în cadrul școlii europene a secolului XX, apropiată de expresionismul abstract, abstracția lirică și peisajul abstract, cu afinități formale cu unele dintre cercetările despre peisaj, materie și culoare dezvoltate de figuri precum Nicolas de Staël și Hans Hofmann.
Starea de conservare va trebui evaluată cu atenție pe baza fotografiilor furnizate, care fac parte integrantă din descriere.
Lucrarea este prezentată înrămată.
Rama este inclusă gratuit ca dar, fără a i se atribui valoare comercială și fără a fi considerată parte integrantă a operei. Orice eventuală defectare suferită exclusiv de ramă în timpul transportului nu poate constitui motiv de reclamație.
Lucrarea va fi ambalată cu grijă într-un mod profesional, folosind materiale adecvate pentru a asigura protecția maximă posibilă în timpul transportului.
IMPORTANT: expedierile destinate insulelor, teritoriilor extrapeninsulare sau destinațiilor supuse formalităților vamale pot presupune costuri suplimentare de transport, gestionare și/sau vamă, care vor fi suportate de cumpărător.
Povestea Vânzătorului
O operă interesantă din școala europeană a secolului XX, dezvoltată într-un limbaj situat între expresionismul abstract, abstracția lirică și peisajul abstract.
Compoziția pare să păstreze deliberat memoria unui peisaj, deși acesta a fost profund transformat prin gest, materie și culoare. O bandă largă de galben și ocru domină zona superioară și stabilește o formă de orizont luminos, în timp ce restul suprafeței se construiește printr-o acumulare intensă de albastre, purpuriu, magenta, turcoaz, roșu și nuanțe pământii.
Natura încetează să se reprezinte în mod literal pentru a se transforma într-o experiență essentialmente picturală. Suprafața este organizată prin pensule energice, suprapuneri, impasto, zgârieturi și întâlniri spontane între diferite mase cromatice, acordând materiei și gestului un rol principal.
Din punct de vedere stilistic, lucrarea poate fi raportată la cercetările dezvoltate de abstracția lirică, expresionismul abstract și informalismul european, orientări care au înlocuit treptat desenul și reprezentarea tradițională cu o pictură bazată pe gest, petec, materie și autonomia culorii.
Este deosebit de interesantă proximitya sa conceptuală cu munca lui Nicolas de Staël, în special în modul de a menține peisajul într-un teritoriu aflat între figurativ și abstract. În anumite etape din producția sa, De Staël a transformat peisaje și orizonturi în mari relații de culoare și materie, menținând referința la lumea vizibilă în timp ce reducea considerabil elementele sale recognoscibile.
În această operă întâlnim o concepție comparabilă în acel aspect: organizarea orizontală încă permite să se imagineze cerul, orizontul și terenul, dar orice referință concretă este practic absorbită de masele cromatice. Execuția, însă, este aici mult mai gestuală și fragmentată, îndepărtându-se de structurile mai compacte și geometrice caracteristice lui De Staël.
Pot fi de asemenea semnalate afinități cu anumite cercetări ale lui Hans Hofmann, în special datorită capacității culorii de a genera de la sine adâncime, tensiune și mișcare. Masele cromatice avansează și retrocedează vizual prin contraste puternice între culori calde și reci, producând o suprafață extraordinar de dinamică.
Zona centrală constituie nucleul de cea mai mare intensitate picturală. Acolo se suprapun albastre profunde, purpuriu, rozuri, roșii și turcoaze, aplicate printr-o tușă liberă care elimină practic orice contur. În fața acestei complexități, marele soclu galben-ocre superior oferă stabilitate și acționează ca o zonă puternică de lumină.
Se pot aprecia, de asemenea, ecouri ale tachismului și ale Art Informel european, în special în spontaneitatea gestului și în importanța acordată calităților fizice ale picturii. În acest context larg pot fi amintite cercetările dezvoltate de artiști precum Hans Hartung, Georges Mathieu sau Pierre Soulages, deși aceste afinități stilistice nu implică o relație directă nici o atribuire concretă.
Unul dintre cele mai atractive aspecte ale lucrării constă tocmai în tensiunea dintre gestualitate și structură. În ciuda aparentei spontaneități a numeroaselor pensule, compoziția menține o organizare foarte definită prin mari benzi orizontale care conferă echilibru la extraordinara varietate de pete, texturi și culori.
Rezultatul este o pictură de mare forță cromatică și materială, în care peisajul pare să supraviețuiască doar ca amintire sau ca punct de plecare. Realitatea vizibilă a fost transformată într-o experiență subiectivă bazată pe culoare, materie și gest.
Datorită caracteristicilor sale, lucrarea poate fi catalogată în cadrul școlii europene a secolului XX, apropiată de expresionismul abstract, abstracția lirică și peisajul abstract, cu afinități formale cu unele dintre cercetările despre peisaj, materie și culoare dezvoltate de figuri precum Nicolas de Staël și Hans Hofmann.
Starea de conservare va trebui evaluată cu atenție pe baza fotografiilor furnizate, care fac parte integrantă din descriere.
Lucrarea este prezentată înrămată.
Rama este inclusă gratuit ca dar, fără a i se atribui valoare comercială și fără a fi considerată parte integrantă a operei. Orice eventuală defectare suferită exclusiv de ramă în timpul transportului nu poate constitui motiv de reclamație.
Lucrarea va fi ambalată cu grijă într-un mod profesional, folosind materiale adecvate pentru a asigura protecția maximă posibilă în timpul transportului.
IMPORTANT: expedierile destinate insulelor, teritoriilor extrapeninsulare sau destinațiilor supuse formalităților vamale pot presupune costuri suplimentare de transport, gestionare și/sau vamă, care vor fi suportate de cumpărător.
