Histoire de l'Empire Ottoman - 1855

1 volum forte volume in-4 demi chagrin et percaline, toutes tranches dorées, vii-528 pages - Légères usures sur le dos, plats insolés, rou¬geurs claires et éparses principalmente sur les premières pages, 4 serpentes manquantes, 1 déchirée, 1 déchirure sans gravité en bas 4 premières pages (faux titre) - Agréable exemplaire.
--------

historique : naștere, expansiune și declin al Imperiului ;
politique : funcționarea sultanatului și relațiile internaționale ;
geografică : descrierea teritoriilor ;
religioasă și socială : musulmani, creștini, greci, armene, etc. ;
franco-otomane : importanța relațiilor dintre Franța și Imperiul Otoman.

2. Înaintea otomanilor: Orientul antic și cel bizantin

3. Osman și nașterea puterii otomane
Povestea se concentrează apoi pe Osman I, fondatorul dinastiei otomane.

La început, otomanii nu sunt decât o mică putere instalată în Asia Mică occidentală. Poziția lor geografică este însă extrem de favorabilă: se află în apropierea teritoriilor Bizantine.

Cum folosesc primii suverani otomani:

războiul ;
alele; the word is wrong: aliantele; nu tradusesi? Let me fix: alianțele ; fracțiile? better: alianțele ; diviziunile puterilor vecine ; înstăpânirea populațiilor turce în teritoriile cucerite.
Principatul devine treptat un stat puternic.

4. Extinderea în Balcani

Otomanii iau în mod deosebit Gallipoli, apoi Edirne (Adrianopole), care devine un centru major al puterii lor.

Ei progresează apoi în Balcani și supun treptat:

Bulgaría; Serbia; o parte din Grecia; Bosnia; mai multe alte teritorii balcanice.
Lavallée insistă asupra războaielor împotriva Puterilor creștine europene.

5. Bayezid I și bătălia de la Ankara
Domnia lui Bayezid I (Bajazet) reprezintă pentru Lavallée un moment esențial.

Bayezid urmărește o politică de expansiune extrem de rapidă.

Dar ambiția sa îl determină să se confrunte cu Tamerlan (Timur).

În 1402, otomanii sunt învinși la bătălia de la Ankara.
Bayezid este capturat iar statul otoman trece printr-o criză gravă.
Fiilor lui Bayezid se dispută puterea: este perioada cunoscută sub numele de interregn otoman.

6. Reconstrucția Imperiului
După această criză, otomanii își restabilesc puterea.

Sultani ca Mehmed I și Murad II reunifică treptat teritoriile otomane.
Murad II reia ofensiva în Balcani.

7. Cucerirea Constantinopolului în 1453
Mehmed II, numit de Lavallée „Mahomed II”, urcă pe tron și decide să cucerească Constantinopolul.

În 1453, după un asediu celebru, otomanii cuceresc orașul.
Imperiul Bizantin dispare iar Imperiul Otoman devine o mare putere imperială.
Constantinopolul devine centrul politic al statului otoman.

8. Expansiunea după Constantinopol
După 1453, otomanii își continuă expansiunea.

Ei își consolidează controlul asupra:

Anatoliei; Balcanilor; Mării Negre; o parte din Mediterana.
Lavallée descrie de asemenea relațiile conflictuale cu Veneția, care era atunci una dintre marile puteri comerciale și maritime din Mediterană.

Imperiul devine treptat o putere europeană precum și asiatică.

9. Suleiman Magnificul: apogeul
Domnia lui Suleiman I (1520-1566) ocupă un loc central în istoria relatată de Lavallée.

Sub Suleiman, Imperiul atinge o putere excepțională.

El conduce campanii în:

Ungaria; Austria; Irak; Siria; Marea Mediterană.
Otomanii capturează Belgradul și Budapesta, amenință Viena și dezvoltă o flotă puternică.

Tot în această perioadă Imperiul devine o mare putere diplomatică în Europa.

10. Relațiile dintre Franța și otomani

11. Sistemul politic otoman
Lavallée nu povestește doar despre război.
Funcționarea Imperiului.

la sultan; la Marele Vizir; la Divan; la janizari; la sipahi; la ulema; la mufti; la pacha și guvernatori.

12. Religii și populații

Turci; Arabi; Greci; Armene; Slavi; Albani; populații evreiești; diverse populații creștine și musulmane.
Această diversitate este esențială pentru a înțelege dificultățile politice ale Imperiului în secolul al XIX-lea.

13. Începutul declinului

afaiblirea autorității sultanului; corupția și rivalitățile administrative; intervențiile janizarilor; dificultăți financiare; revolte provinciale; probleme militare; creșterea competiției puterilor europene.
Imperiul continuă totuși să existe timp de secole.

14. Secolele XVII și XVIII

Austria; Rusia; Veneția; Polonia.
Rusia devine treptat unul dintre principalii adversari ai Imperiului.

15. Reforme ale Imperiului
In secolul al XIX-lea otomanii își dau seama de întârzierea lor militară și administrativă.

16. Naționalismele și problema creștină
Popoarele creștine din Balcani cer treptat mai multă autonomie apoi independența.
Problema greacă ocupă un loc important.
Alte popoare balcanice își urmează apoi traiectorii similare.
Imperiul pierde treptat teritorii europene.

17. Rusia și „Chestiunea Orientului”
Rusia apare ca unul dintre principalii adversari ai Imperiului Otoman.
Pentru că dispariția sau slăbirea Imperiului Otoman ar putea modifica complet echilibrul european.
Așa se numește chestiunea Orientului.
Franța, Marea Britanie, Austria și Rusia au fiecare interese diferite în regiune.

18. Războiul Crimeei
Cartea este deosebit de interesantă pentru că a fost publicată în 1855, în timpul Războiului Crimeii.
Războiul opune în principal Rusia Imperiului Otoman, sprijinit de Franța, Marea Britanie și Regatul Sardiniei.

19. Descrierea Turciei
Ultima parte a lucrării nu se limitează doar la istoria politică.
Imperiul Otoman s-a născut ca o putere militară cuceritoare, a atins apogeul cu marii sultani din secolele XV și XVI, apoi s-a slăbit treptat sub influența problemelor sale interne și a ascensiunii puterilor europene.