Aleix Albareda - TREESTOPIA II





Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 141255 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
TREESTOPIA II, pictură acrilică originală pe pânză din 2020 (112 × 112 cm), semnată manual, din Spania, peisaj, vândută direct de artist, piesă unică cu certificat de autenticitate.
Descriere de la vânzător
Piesă unică, cu certificat de autenticitate.
În această serie de acrilice pe pânză (112 × 112 cm), arborele devine un simbol care transcende condiția de peisaj pentru a se transforma într-o metaforă a memoriei, a rădăcinilor și a capacității de regenerare. Izolat în centrul fiecărei compoziții, apare ca o prezență vie care dialoghează cu un spațiu construit prin planuri de culoare, grafisme și referințe ornamentale.
a Departe de o reprezentare naturalistă, aceste lucrări situează natura într-un teritoriu hibrid în care ceea ce este organic convieționează cu cel geometric și cu cel decorativ. Coroanele copacilor, rezolvate cu o gestualitate liberă și materială, se contrastează cu fundaluri structurate de câmpuri cromatice și motive grafice care evocă atât tradiția ornamentală, cât și limbajul vizual contemporan. Întâlnirea dintre ordine și spontaneitate generează o tensiune care conferă picturilor o energie plastică intensă.
Culoarea joacă un rol esențial în construcția sensului. Portocaliile, turcoazurile, albastrul și magentele nu descriu un loc anumit, ci un peisaj interior în care emoția prevalează în fața reprezentării. Lumina pare să răsară chiar din starea pânzei, învăluind vegetația într-o atmosferă care oscilează între real și imaginat.
Bogăția texturilor, suprapunerile și trasările gestuale dezvăluie un proces pictural deschis, în care fiecare strat conservă memoria celor anterioare. Copacii apar astfel ca organisme în transformare permanentă, martori ai trecerii timpului și metafore ale rezilienței. Rădăcinile lor, abia sugerate, contrastează cu extinderea coronamentelor, amintindu-ne că orice creștere are nevoie de o legătură profundă cu originea.
Aceste compoziții invită la reconsiderarea relației noastre cu peisajul, nu ca un scenariu extern, ci ca o reflecție a propriei noastre experiențe. Arborele nu mai este doar un motiv pictural, ci un spațiu de contemplare și întâlnire, unde natura, cultura și memoria se împletesc într-un echilibru delicat. Fiecare operă propune o pauză, o privire atentă și o reflecție asupra permanenței vieții în fața schimbării continue.
Piesă unică, cu certificat de autenticitate.
În această serie de acrilice pe pânză (112 × 112 cm), arborele devine un simbol care transcende condiția de peisaj pentru a se transforma într-o metaforă a memoriei, a rădăcinilor și a capacității de regenerare. Izolat în centrul fiecărei compoziții, apare ca o prezență vie care dialoghează cu un spațiu construit prin planuri de culoare, grafisme și referințe ornamentale.
a Departe de o reprezentare naturalistă, aceste lucrări situează natura într-un teritoriu hibrid în care ceea ce este organic convieționează cu cel geometric și cu cel decorativ. Coroanele copacilor, rezolvate cu o gestualitate liberă și materială, se contrastează cu fundaluri structurate de câmpuri cromatice și motive grafice care evocă atât tradiția ornamentală, cât și limbajul vizual contemporan. Întâlnirea dintre ordine și spontaneitate generează o tensiune care conferă picturilor o energie plastică intensă.
Culoarea joacă un rol esențial în construcția sensului. Portocaliile, turcoazurile, albastrul și magentele nu descriu un loc anumit, ci un peisaj interior în care emoția prevalează în fața reprezentării. Lumina pare să răsară chiar din starea pânzei, învăluind vegetația într-o atmosferă care oscilează între real și imaginat.
Bogăția texturilor, suprapunerile și trasările gestuale dezvăluie un proces pictural deschis, în care fiecare strat conservă memoria celor anterioare. Copacii apar astfel ca organisme în transformare permanentă, martori ai trecerii timpului și metafore ale rezilienței. Rădăcinile lor, abia sugerate, contrastează cu extinderea coronamentelor, amintindu-ne că orice creștere are nevoie de o legătură profundă cu originea.
Aceste compoziții invită la reconsiderarea relației noastre cu peisajul, nu ca un scenariu extern, ci ca o reflecție a propriei noastre experiențe. Arborele nu mai este doar un motiv pictural, ci un spațiu de contemplare și întâlnire, unde natura, cultura și memoria se împletesc într-un echilibru delicat. Fiecare operă propune o pauză, o privire atentă și o reflecție asupra permanenței vieții în fața schimbării continue.

