Aleix Albareda - TREESTOPIA III

Unicat, cu certificat de autenticitate.

În această serie de acrilice pe pânză (112 × 112 cm), copacul devine un simbol care transcende condiția de peisaj pentru a se transforma într-o metaforă a memoriei, a rădăcinilor și a capacității de regenerare. Izolat în centrul fiecărei compoziții, apare ca o prezență vie care dialoghează cu un spațiu construit prin planuri de culoare, grafisme și referințe ornamentale.

Lăsate în afara unei reprezentări naturaliste, aceste lucrări plasează natura într-un teritoriu hibrid unde organicul conviețuiește cu cel geometric și cu cel decorativ. coronamentele, rezolvate cu o gestualitate liberă și materială, contrastează cu fundaluri structurate de câmpuri cromatice și motive grafice care evocă atât tradiția ornamentală, cât și limbajul vizual contemporan. Acest întâlnire între ordine și spontaneitate generează o tensiune care conferă picturilor o energie plastică intensă.

Culoarea joacă un rol esențial în construirea înțelesului. Portocalele, turcoazurile, albastrele și magentațiile nu descriu un loc anume, ci un peisaj interior în care emoția prevalează în fața reprezentării. Lumina pare să iasă din propriul panou, învăluind vegetația într-o atmosferă care oscilează între ceea ce este real și ceea ce este imaginat.

Bogăția texturilor, suprapuneriile și trasările gestuale dezvăluie un proces pictural deschis, în care fiecare strat păstrează memoria celor anterioare. Copacii apar astfel ca organisme în transformare permanentă, martori ai trecerii timpului și metafore ale rezilienței. Rădăcinile lor, abia sugerate, contrastează cu extensia corolelor, amintindu-ne că orice creștere are nevoie de o legătură profundă cu originea sa.

Aceste compoziții invită la reconsiderarea relației noastre cu peisajul, nu ca un decor extern, ci ca o reflecție a propriei noastre experiențe. Copacul încetează să mai fie doar un motiv pictural, fiind în schimb un spațiu de contemplare și întâlnire, în care natura, cultura și memoria se împletesc într-un echilibru delicat. Fiecare operă propune o pauză, o privire atentă și o reflecție asupra permanenței vieții în fața schimbării continue.