Aleix Albareda - TREESTOPIA VI





Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 141331 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
TREESTOPIA VI, pictură acrilică contemporană pe pânză din 2020, 112 × 112 cm, peisaj cu arbore central, semnată manual, în condiții excelente, vândută direct de la artist, ediție originală, piesă unică cu certificat de autenticitate.
Descriere de la vânzător
Piesă unică, cu certificat de autenticitate.
În această serie de acrilice pe pânză (112 × 112 cm), copacul se poate transforma într-un simbol care depășește condiția de peisaj pentru a se transforma într-o metaforă a memoriei, a rădăcinilor și a capacității de regenerare. Izolat în centrul fiecărei compoziții, apare ca o prezență vie care dialoghează cu un spațiu construit prin planuri de culoare, grafisme și referințe ornamentale.
Lăsate deoparte reprezentările naturaliste, aceste lucrări situează natura într-un teritoriu hibrid, unde organicul coexista cu cel geometric și decorativ. Coroanele, rezolvate cu o gestualitate liberă și Materică, contrastează cu fundaluri structurate prin câmpuri cromatice și motive grafice care evocă atât tradiția ornamentală, cât și limbajul vizual contemporan. Întâlnirea dintre ordine și spontanitate generează o tensiune care conferă picturilor o energie plastică intensă.
Culoarea joacă un rol esențial în construcția sensului. Nuanțele de portocaliu, turcoaz, albastru și magenta nu descriu un loc concret, ci un peisaj interior unde emoția prevalează în fața reprezentării. Lumina pare să emane din însăși pânza, învăluind vegetația într-o atmosferă care oscilează între ceea ce este real și ceea ce este imaginat.
Bogăția texturilor, suprapunerile și trasăturile gestuale dezvăluie un proces pictural deschis, în care fiecare strat păstrează memoria celor anterioare. Copacii apar astfel ca organisme aflate într-o transformare permanentă, martori ai trecerii timpului și metafore ale rezilienței. Rădăcinile lor, abia sugerate, contrastează cu expansiunea coroanelor, amintindu-ne că orice creștere are nevoie de o legătură profundă cu originea.
Aceste compoziții ne invită să reconsiderăm relația noastră cu peisajul, nu ca un decor exterior, ci ca o reflecție a propriei noastre experiențe. Copacul nu mai este doar un motiv pictural, ci devine un spațiu de contemplație și întâlnire, unde natura, cultura și memoria se împletesc într-un echilibru delicat. Fiecare lucrare propune o pauză, o privire atentă și o reflecție asupra permanenței vieții în fața schimbării continue.
Piesă unică, cu certificat de autenticitate.
În această serie de acrilice pe pânză (112 × 112 cm), copacul se poate transforma într-un simbol care depășește condiția de peisaj pentru a se transforma într-o metaforă a memoriei, a rădăcinilor și a capacității de regenerare. Izolat în centrul fiecărei compoziții, apare ca o prezență vie care dialoghează cu un spațiu construit prin planuri de culoare, grafisme și referințe ornamentale.
Lăsate deoparte reprezentările naturaliste, aceste lucrări situează natura într-un teritoriu hibrid, unde organicul coexista cu cel geometric și decorativ. Coroanele, rezolvate cu o gestualitate liberă și Materică, contrastează cu fundaluri structurate prin câmpuri cromatice și motive grafice care evocă atât tradiția ornamentală, cât și limbajul vizual contemporan. Întâlnirea dintre ordine și spontanitate generează o tensiune care conferă picturilor o energie plastică intensă.
Culoarea joacă un rol esențial în construcția sensului. Nuanțele de portocaliu, turcoaz, albastru și magenta nu descriu un loc concret, ci un peisaj interior unde emoția prevalează în fața reprezentării. Lumina pare să emane din însăși pânza, învăluind vegetația într-o atmosferă care oscilează între ceea ce este real și ceea ce este imaginat.
Bogăția texturilor, suprapunerile și trasăturile gestuale dezvăluie un proces pictural deschis, în care fiecare strat păstrează memoria celor anterioare. Copacii apar astfel ca organisme aflate într-o transformare permanentă, martori ai trecerii timpului și metafore ale rezilienței. Rădăcinile lor, abia sugerate, contrastează cu expansiunea coroanelor, amintindu-ne că orice creștere are nevoie de o legătură profundă cu originea.
Aceste compoziții ne invită să reconsiderăm relația noastră cu peisajul, nu ca un decor exterior, ci ca o reflecție a propriei noastre experiențe. Copacul nu mai este doar un motiv pictural, ci devine un spațiu de contemplație și întâlnire, unde natura, cultura și memoria se împletesc într-un echilibru delicat. Fiecare lucrare propune o pauză, o privire atentă și o reflecție asupra permanenței vieții în fața schimbării continue.

