Aleix Albareda - TREESTOPIA VII





80 € | ||
|---|---|---|
50 € | ||
20 € |
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 141475 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Tablou acrilic original TREESTOPIA VII, 112 x 112 cm, peisaj contemporan semnat de mână, realizat în Spania în 2020 ca ediție originală cu certificat de autenticitate.
Descriere de la vânzător
Piesă unică, cu certificat de autenticitate.
În această serie de acrilice pe pânză (112 × 112 cm), copacul devine un simbol care transcende condiția sa de peisaj pentru a se transforma într-o metaforă a memoriei, a rădăcinilor și a capacității de regenerare. Izolat în centrul fiecărei compoziții, apare ca o prezență vie care dialoghează cu un spațiu construit prin planuri de culoare, grafisme și referințe ornamentale.
Departe de o reprezentare naturalistă, aceste lucrări situează natura într-un teritoriu hibrid unde organicul coexită cu geometricul și decorativul. Coroanamentul copacilor, rezolvat cu o gestualitate liberă și materială, contrastează cu fundaluri structurate prin câmpuri cromatice și motive grafice care evocă atât tradiția ornamentală, cât și limbajul vizual contemporan. Întâlnirea dintre ordine și spontaneitate generează o tensiune care conferă picturilor o energie plastică intensă.
Colorul joacă un rol esențial în construcția înțelesului. Portocalele, turcoazele, albastrii și magentele nu descriu un loc anume, ci un peisaj interior în care emoția prevalează în fața reprezentării. Lumina pare să se răsară din pânză însăși, învăluind vegetația într-o atmosferă ce oscilează între real și imaginar.
Ricățile texturilor, suprapunerile și urmele gestuale dezvăluie un proces pictural deschis, în care fiecare strat păstrează memoria celor anterioare. Copacii apar astfel ca organisme în transformare permanentă, martori ai trecerii timpului și metafore ale rezilienței. Rădăcinile lor, abia sugerate, contrastează cu extinderea coroanelor, amintindu-ne că orice creștere necesită o legătură profundă cu originea sa.
Aceste compoziții invită la reconsiderarea relației noastre cu peisajul, nu ca un decor extern, ci ca o reflexie a propriei noastre experiențe. Copacul încetează să mai fie doar un motiv pictural pentru a deveni un spațiu de contemplație și întâlnire, unde natura, cultura și memoria se împletesc într-un echilibru delicat. Fiecare lucrare propune o pauză, o privire atentă și o reflecție asupra permanenței vieții în fața schimbării continue.
Piesă unică, cu certificat de autenticitate.
În această serie de acrilice pe pânză (112 × 112 cm), copacul devine un simbol care transcende condiția sa de peisaj pentru a se transforma într-o metaforă a memoriei, a rădăcinilor și a capacității de regenerare. Izolat în centrul fiecărei compoziții, apare ca o prezență vie care dialoghează cu un spațiu construit prin planuri de culoare, grafisme și referințe ornamentale.
Departe de o reprezentare naturalistă, aceste lucrări situează natura într-un teritoriu hibrid unde organicul coexită cu geometricul și decorativul. Coroanamentul copacilor, rezolvat cu o gestualitate liberă și materială, contrastează cu fundaluri structurate prin câmpuri cromatice și motive grafice care evocă atât tradiția ornamentală, cât și limbajul vizual contemporan. Întâlnirea dintre ordine și spontaneitate generează o tensiune care conferă picturilor o energie plastică intensă.
Colorul joacă un rol esențial în construcția înțelesului. Portocalele, turcoazele, albastrii și magentele nu descriu un loc anume, ci un peisaj interior în care emoția prevalează în fața reprezentării. Lumina pare să se răsară din pânză însăși, învăluind vegetația într-o atmosferă ce oscilează între real și imaginar.
Ricățile texturilor, suprapunerile și urmele gestuale dezvăluie un proces pictural deschis, în care fiecare strat păstrează memoria celor anterioare. Copacii apar astfel ca organisme în transformare permanentă, martori ai trecerii timpului și metafore ale rezilienței. Rădăcinile lor, abia sugerate, contrastează cu extinderea coroanelor, amintindu-ne că orice creștere necesită o legătură profundă cu originea sa.
Aceste compoziții invită la reconsiderarea relației noastre cu peisajul, nu ca un decor extern, ci ca o reflexie a propriei noastre experiențe. Copacul încetează să mai fie doar un motiv pictural pentru a deveni un spațiu de contemplație și întâlnire, unde natura, cultura și memoria se împletesc într-un echilibru delicat. Fiecare lucrare propune o pauză, o privire atentă și o reflecție asupra permanenței vieții în fața schimbării continue.

