față funerară superbă - Achantis - Ghana (Fără preț de rezervă)

Tête funéraire - Ashanti - Ghana
În Africa, ceramica este aproape întotdeauna munca femeilor, uneori profesionale sau la soțiile fierarilor, cum este în Sudan. Argila provenind din „abdomenul pământului”, lucrarea acestei sonii de către femei capătă deci o simbolistică puternică.

Sculpturile funerare Akan reprezintă unul dintre pilonii bogatului patrimoniu cultural al acestui popor. Sursele orale și scrise confirmă asocierea acestei practici cu regalitatea, cel puțin în cele mai vechi vremuri, înainte de a se populariza către mijlocul secolului al XIX-lea.

Aceste capete sunt reprezentări stilizate ale defuncților, modelate la comandă după deces.

Ele erau destinate să fie așezate pe o platformă protejată de un acoperiș de paie, deasupra mormântului celui decedat. Portretul realizat asigură prezența și participarea dispărutului la propriile sale înmormântări.

Expresia artistică redă o față ale cărei ochi sunt practic închiși. Doar o fâșie subțire lasă să pătrundă o legătură încă firavă între lumea celor vii și cea a morților.

Adesea se găsesc urme de pictură asociate inciziilor grafice omagiatoare, cum ar fi Scarificările.

Termenul Akan, care include mai multe subgrupuri, permite numeroase variante stilistice coexistente.

Potoarele de culoare neagră provin în mod obișnuit din Ashanti, care le dau această culoare prin expunere la fum sau aplicarea unui lac.

În cazul fragmentelor cu cap plat ca cel prezentat aici, ar fi vorba despre un fragment de „vase ale Descendenței” (Abusa Kuruwa). Se poate vedea, la pagina 97 a cărții „Ghana ieri și astăzi”, o fotografie din secolul al XIX-lea reprezentând o aglomerare de acești oale adesea foarte mari, cu 3 până la 6 capete de acest tip pe conturul superior, și unul mai mare pe capac.

Fotografia nu este comentată, dar, conform altor surse, aceste vase Abusa Kuruwa ar servi drept receptacule pentru podoaba capilară a defuncților din lignaj, aparent depuse în amonte la marginea satului și în exterior