Tijs Dragtsma (1992) - Venus Rising From the Deep

În oglinzirea de un albastru profund, Venus își îndreaptă fața spre lumină, iar ceea ce îi răspunde la privire nu este vopseaua sau imprimarea, ci un câmp de zgârieturi fine, ținut în suprafața însăși. Profilul ei, bucla părului, linia umărului trăiesc acolo unde suprafața a fost deschisă să prindă lumina. În altă parte, sticla își păstrează tăcerea, iar zeița pășește dintr-un albastru atât de profund încât pare marea din care s-a născut.

Acest albastru nu este decorație, este mitul însăși, culoarea apei din care Venus s-a scăldat, adâncimea, ceva străvechi care nu se așază niciodată pe deplin. Poartă întreaga lucrare în modul în care marea poartă o poveste care este mai veche decât orice povestire individuală a ei.

Nicio vopsea, nicio imprimare, niciun cerneal. Imaginea este zgâriată în suprafață prin deteriorare controlată a suprafeței, un câmp de semne individuale care devin chip și gest doar când este privită ca un tot. De aproape este textură și abraziune, de la depărtare este monumentală, o figură prinsă în mijlocul unei prăjituri de lumina albastră.

Lumina nu creează această imagine. Ea o ascuțește. Fața și mâna ridicată sunt întotdeauna prezente în sticlă, iar sub o lumină mai puternică contrastul se adâncește pur și simplu, zgârieturile prind și țin în jurul lor camera. Ceea ce se schimbă nu este niciodată Venus, ci doar reflexia care o înconjoară.

Pentru că suprafața este oglindită, camera în care te afli, și tu în ea, sunt îndoite în același albastru ca zeița. Nu o privești pe Venus atât cât stai alături de ea, prins în același sticlu albastru, parte a aceleiași lumini înălțate.

Există o încărcătură simbolică tăcută în alegerea ei pentru aceasta, o zeiță faimoasă mai ales pentru ceea ce i s-a luat, un braț pierdut în timp, o poveste spusă timp de secole prin absență la fel de mult ca prin formă. Aici aceeași logică a eliminării devine chiar modul în care este din nou vizibilă, deteriorarea citită nu ca pierdere, ci ca structură, iar frumusețea revenind prin ceea ce a fost luat, nu prin ceea ce a fost adăugat.

Venus Rising From the Deep continuă seria Art on Mirror de către Tijs Dragtsma, în care imagistica zgâriată este așezată în sticlă oglindă colorată iar privitorul devine parte a operei. Un limbaj vizual în care deteriorarea nu este distrugere, ci structură, iar oglinda transformă privitul în a lua parte.

"Ea iese la suprafață nu în pictură, ci în ceea ce lumina a fost lăsată să păstreze."

Despre Art on Mirror – Blue

Art on Mirror este un ansamblu de lucrări în care imaginea este zgâriată în sticlă oglindă colorată, iar lumea din fața lucrării devine parte a acesteia. Fiecare linie este tăiată într-o suprafață oglindită albastru închis din sticlă acrilică. Zgârieturile sunt mereu acolo, strălucind în contrast cu culoarea, în timp ce suprafața din jurul lor reflectă camera, lumina naturală și persoana care privește.

Din depărtare imaginea se citește clar și complet, o figură pală ținută într-un câmp de albastru. Apropiă-te și opera se deschide într-o rețea delicată de semne individuale, fine și deliberat plasate, fiecare esențial pentru ansamblu. În spatele lor și între ele oglinda face ceea ce face o oglindă. Poartă camera și privitorul în compoziție, astfel încât împrejurimile din lucrare se schimbă în funcție de locul unde atârnă, în timp ce însăși imaginea rămâne fermă.

Lumina nu creează imaginea. Ea o ascuțește. Fundalul albastru o absoarbe și o reflectă, liniile zgâriate prind și țin, iar sub o focalizare intensă lumina contrastului se adâncește până când figura capătă o calitate sculpturală, aproape luminoasă. În lumina mai difuză culoarea iese înainte iar lucrarea se așază într-un registru mai liniștit, fără a-și pierde subiectul.

Albastrul este culoarea nopții, a apei adânci și a distanței liniștite. Asta este terenul emoțional pe care fiecare lucrare din acest seria este așezată, iar subiectele au fost alese să aparțină lui.

Art on Mirror continuă imaginile zgâriate ale Art with Scratch de Tijs Dragtsma pe un nou teren. Unde lucrările negre își extrag puterea din absență, acestea o extrag din reflecție. Privitorul nu se mai uită doar la lucrare. Privitorul este în ea.

Despre Artist

Numele meu este Tijs Dragtsma, fondatorul TD Fine Art Studio.

Ca artist, sunt animat de dorința constantă de a explora noi limbaje vizuale. Nu văd arta ca un stil fix, ci ca un teren în evoluție al descoperirii în care materialul, structura, lumina și emoția se întâlnesc.

Lucrarea mea începe adesea cu o întrebare simplă. Cum poate un material să vorbească într-un mod nou. Cum poate duritatea să devină intimitate. Cum poate precizia să creeze emoție. Căutarea aceea se află la inima a tot ceea ce creez.

În cadrul TD Fine Art Studio, fiecare ansamblu de lucrări este abordat ca propria lume, cu propria logică, atmosferă și identitate vizuală. Unele lucrări sunt construite prin ritm, repetiție și structură. Altele apar prin absență, umbră, refleție sau tensiune. Ceea ce le conectează este un angajament comun pentru originalitate, claritate și prezență emoțională.

Sunt fascinat de contrast. Între forță și fragilitate. Între control și simțire. Între ceea ce este vizibil și ceea ce rămâne deschis interpretării. Scopul meu nu este doar să creez o imagine, ci să creez o lucrare care captează atenția, invită la refleție și continuă să se dezvăluie în timp.

TD Fine Art Studio este spațiul în care aceste explorări se adună. Nu este doar un studio, ci un univers artistic în evoluție, modelat de curiozitate, precizie și ambiția de a crea lucrări care par distincte, intenționate și vii.