(MONTIEL) - "PESQUERO"

José Leonardo Montiel García (Montiel) este un artist vizual cubanez născut la Santa Clara, Villa Clara, a cărui carieră s-a dezvoltat între creația artistică, învățământ și promovare culturală. În prezent locuiește și își dezvoltă practica artistică în Spania.
Lucrarea sa se construiește dintr-o concepție deschisă și experimentală a artelor vizuale. Desen, pictură, sculptură, ceramică, gravură, fotografie, instalație și design grafic fac parte dintr-o practică multidisciplinară în care materialele, obiectele și posibilitățile lor de transformare dobândesc o relevanță deosebită.
De-a lungul carierei sale, Montiel a înțeles creația nu doar ca producție individuală, ci ca o formă de a te relaționa cu mediul înconjurător și de a genera experiențe împărtășite. Această concepție a facilitat o legătură strânsă între munca sa artistică, formare și muncă comunitară.
Experiența sa didactică și activitatea ca promotor cultural au dat naștere la ateliere, saloane, acțiuni plastice, proiecte expoziționale și intervenții în spații publice. Din aceste domenii a lucrat la formarea artistică și la crearea de spații capabile să aproximeze artele vizuale diferitelor comunități, înțelegând cultura ca un teritoriu de participare, cunoaștere și transformare.
Această dimensiune a carierei sale a dobândit o relevanță deosebită atât în Cuba, cât și în Venezuela, unde a dezvoltat proiecte de caracter artistic și comunitar, intervenții urbane, murale și propuneri sculpturale, pe lângă participarea la inițiative menite să creeze și să promoveze spații noi pentru artele vizuale.
Printre aceste experiențe se numără crearea și promovarea, în 2013, a Galeriei de Artă Armando Reverón, în statul Vargas, Venezuela, precum și realizarea de proiecte comunitare, murale urbane și intervenții în diverse spații publice.
Paralel, opera sa a făcut parte din expoziții personale și colective în Cuba, Venezuela și Spania. Cariera sa a fost recunoscută cu diverse premii și distincții, dintre care menționăm de 3 ori consecutiv „Gran Premio Escaramujo Nacional en Artes Plásticas” în 2011, 2015 și 2017; „Gran Premio de la Beca Reino de este Mundo” convocat de Asociación Hermanos Sais AHS în 2017; Premiul întâi la Salonul de Miniaturi în 2018 și Premiul Salonului I de Peisaj Rural, Urban și de Mări Edelson Machado în 2019.
În ultimii ani, practica sa artistică s-a continuat în Spania. În 2023 realizează prima sa expoziție personală, NEGRO, la Galeria/ vinotecă „VINAURO”, în orașul Granada. În 2024 a prezentat proiectul personal NEGRO la Centrul Cultural „EL TUMBAO” din Alicante, iar în 2025 a participat la expozițiile colective AJIACO și MANIGUEROS la Galeria „VALBUENA”, El Campello, Alicante. Expoziție colectivă „CONVERGENTES”, Galería VEARTE, Alicante, Spania, 2026.

https://www.instagram.com/tarequera/?utm_source=ig_web_button_share_sheet
https://www.vanguardia.cu/cultura/16073-leonardo-montiel-guerrero
https://www.instagram.com/p/DdeD4iAjvBW/

Lucrarea „PESQUERO” de 73 x 100 cm o prezintă pe navă ca pe o arhitectură a memoriei, un corp construit pentru a se deplasa care pare oprit într-un timp nedefinit. Structura sa învechită, marcată de texturi, uzuri și nuanțe ocru, vorbește despre ceea ce rămâne după călătorie: urmele timpului, muncii și experienței.
contrastedul dintre soliditatea vasului și amplul tremurat al fundalului albastru generează o senzație de pauză. Barca nu pare a mai avea doar scopul de a naviga; se transformă în adăpost, teritoriu și martor. În el coexistă ideea plecării și posibilitatea întoarcerii, două stări profund legate de experiența umană de a părăsi un loc fără a te despărți complet de el.
Prezența astrului la orizont întărește această dimensiune simbolică. Poate fi lună, soare sau pur și simplu un semnal îndepărtat: un punct de orientare în fața incertitudinii. Între timp, liniile care străbat vasul construiesc un fel de cartografie în care fiecare uzură pare să înregistreze un traseu.
Opera propune astfel o reflecție asupra călătoriei, apartenenței și memoriei. Nu vorbește doar despre trecerea de la un teritoriu la altul, ci despre ceea ce ducem cu noi când plecăm. Barca se transformă în metafora individului: o structură vulnerabilă care traversează timpul, încărcând semnele propriei sale istorii.
Călătoria se încheie undeva; memoria navighează în continuare.