(MONTIEL) - "CIRCO"

José Leonardo Montiel García (Montiel) este un artist vizual cubanez născut în Santa Clara, Villa Clara, a cărui carieră s-a desfășurat între creația artistică, învățământ și promovarea culturală. În prezent locuiește și își dezvoltă practica artistică în Spania.

Opera sa se construiește dintr-o concepție deschisă și experimentală a artelor vizuale. Desenul, pictura, sculptura, ceramică, gravură, fotografie, instalație și design grafic fac parte dintr-o practică multidisciplinară în care materialele, obiectele și posibilitățile lor de transformare dobândesc o relevanță aparte.

De-a lungul traseului său, Montiel a înțeles creația nu doar ca producție individuală, ci ca o formă de a se raporta la mediul înconjurător și de a genera experiențe împărtășite. Această concepție a favorizat o legătură strânsă între activitatea sa artistică, formare și muncă comunitară.

Experiența sa didactică și activitatea de promotor cultural au generat ateliere, saloane, acțiuni plastice, proiecte expoziționale și intervenții în spații publice. Din aceste domenii a lucrat în formarea artistică și în crearea spațiilor capabile să aducă artele vizuale mai aproape de diferite comunități, înțelegând cultura ca un teritoriu de participare, cunoaștere și transformare.

Această dimensiune a carierei sale a dobândit o relevanță deosebită atât în Cuba, cât și în Venezuela, unde a dezvoltat proiecte de caracter artistic și comunitar, intervenții urbane, murale și propuneri sculpturale, precum și a participat la inițiative menite să creeze și să promoveze noi spații pentru arte vizuale.

printre aceste experiențe se numără crearea și promovarea, în 2013, a Galeriei de Arte Armando Reverón, în statul Vargas, Venezuela, precum și realizarea de proiecte comunitare, murale urbane și intervenții în diferite spații publice.

Paralel, opera sa a fost parte a expozițiilor personale și colective în Cuba, Venezuela și Spania. Cariera sa a fost recunoscută cu diverse premii și distincții, printre care a câștigat de 3 ori consecutiv „Gran Premio Escaramujo Nacional en Artes Plásticas” în 2011, 2015 și în 2017; Gran Premio al bursei „Reino de este Mundo” convocată de Asociația Hermanos Sais AHS în 2017; Premiul întâi al Salonului de Mică Formă în 2018 și Premiul Salonului I de Peisaj Rural, Urban și de Mării Edelson Machado în 2019.

În ultimii ani, practica sa artistică s-a continuat să se dezvolte în Spania. În 2023 a realizat prima sa expoziție personală, NEGRO, la Galeria/ Vinotecă „VINAURO”, în orașul Granada. În 2024 a prezentat proiectul personal NEGRO la Centrul Cultural „EL TUMBAO” din Alicante, iar în 2025 a participat la expozițiile colective AJIACO și MANIGUEROS în Galeria „VALBUENA”, El Campello, Alicante. Expoziție colectivă „CONVERGENTES”, Galeria VEARTE, Alicante, Spania, 2026.

https://www.instagram.com/tarequera/?utm_source=ig_web_button_share_sheet
https://www.vanguardia.cu/cultura/16073-leonardo-montiel-guerrero
https://www.instagram.com/p/DdeD4iAjvBW/

CIRCO
60 × 80 cm
2026.
CIRCO construiește o creatură imposibilă: două capete înfruntate care împărtășesc un același corp și par prinse într-o confruntare permanentă. Imaginea pornește de la pește ca element recognoscibil, dar îl transformă într-un organism hibrid, exagerat și aproape scenic, unde ceea ce este natural dobândește o condiție absurdă și neliniștitoare.
Gura deschisă, dinții, ochii mari și tensiunea dintre cele două capete transformă întâlnirea într-o metaforă a competitiei, confruntării și vârvarului. Niciuna nu poate avansa fără a trage după ea pe cealaltă; niciuna nu poate impune fără a afecta corpul pe care cele două îl împart. Această contradicție transformă lucrarea într-o reprezentare a anumitor comportamente umane și sociale: luptăm, concurăm și ne confruntăm chiar și atunci când facem parte dintr-o aceeași structură.
Titlul CIRCO deplasează imaginea în teritoriul spectacolului. Conflictuirea încetează să mai fie doar conflict pentru a deveni și reprezentare: a privi și a fi privit, a se expune, a exagera, a ocupa o poziție într-o scenă. Sub această lectură, grotescul și teatralitatea funcționează ca resurse pentru a vorbi despre o realitate în care confruntarea poate deveni divertisment.
Tonurile ruginite și pământii contrastează cu fundalul albastru și întăresc aparența unei creaturi născute între ceea ce este organic și ceea ce este construit. Peștele nu mai aparține în întregime naturii, ci se transformă într-un fel de artefact, un corp modificat de tensiunile mediului său.