Giovanni Greco (1953) - Spazio dimensionale

Expediere combinată; Dacă achiziționați mai multe opere în aceeași Licitație plătiți o EXPEDIERE SINGURĂ

Vă invităm să vizitați platforma noastră de vânzări online “DELAURETISART”

Giovanni Greco (1953,
Pictură în acrilic pe pânză 50 x 50 cm.
semnătura artistului pe față și pe verso;
cu Certificat de autenticitate al artistului
GOVANNI GRECO s-a născut în Catania, oraș în care trăiește și operează. După studiile incomplete de biologie și aprofundările studiilor artistice, se înscrie la Scuola del Nudi din Catania și în 1980 își începe activitatea picturală pornind simultan de la exemplul magrittian și ulterior de Chirico, unde era posibilă rezolvarea a două straturi, în aparență contradictorii, visul și realitatea obiectivă, într-o formă de realitate absolută.

La baza cercetării sale se află o puternică impulsie menită să rezolve marile dileme ale existenței și raportul dintre sine și lume, încercând să interpreteze „gândirea”, uneori trecător–zicători – opera artistului Giovanni Greco, inefabil ca mijloc de a aduce în lumină problemele fundamentale de care mintea noastră nu încetează să se elibereze, punând în scenă șantaje vizuale, șantaje ale sufletului; mai departe este atras de pictura metafizică și în special de operele lui G. De Chirico nu atât pentru alegerile stilistice cât pentru încărcătura de interes care se exprimă într-o solidă compoziție; obiectele, figurile și spațiul însuși devin mase puternice date de volume cromatice închise și vâscoase, într-un context în care timpul pare oprit, iar subiectele sunt suspendate între influența metafizică și chemări neoclasice deduse din operele trecute, zguduite de timp, într-o lume necunoscută.

Este lumea „éndonèxò”, termen creat de artist – (éndon-éxò) unde privirea este clar orientată spre sine însăși și spre în interiorul lucrurilor, dar în același timp face să se simtă dorința lui de a face ca pictura sa să se apropie mai mult de trăirea privitorului, făcând să se resupună de adâncurile sufletului și, treptat, să se substituie, cu forțe noi obscure, spațiilor clare și simple ale rațiunii.