(MONTIEL) 1985 - "IKU"

José Leonardo Montiel García (Montiel) este un artist vizual cubanez născut în Santa Clara, Villa Clara, a cărui carieră s-a dezvoltat între creația artistică, învățământ și promovare culturală. În prezent locuiește și își dezvoltă practica artistică în Spania.

Opera lui se construiește dintr-o concepție deschisă și experimentală a artelor vizuale. Desenul, pictura, sculptura, ceramică, gravură, fotografie, instalație și design grafic fac parte dintr-o practică multidisciplinară în care materialele, obiectele și posibilitățile lor de transformare dobândesc o relevanță aparte.

De-a lungul carierei sale, Montiel a înțeles creația nu doar ca producție individuală, ci ca o modalitate de a relaționa cu mediul înconjurător și de a genera experiențe împărtășite. Această concepție a favorizat o legătură strânsă între munca sa artistică, formare și activism comunitar.

Experiența sa didactică și activitatea ca promotor cultural au dat naștere la ateliere, saloane, acțiuni plastice, proiecte expoziționale și intervenții în spații publice. Din aceste domenii a lucrat la formarea artistică și la crearea de spații capabile să apropie artele vizuale de diferite comunități, înțelegând cultura ca un teritoriu de participare, cunoaștere și transformare.

Această dimensiune a carierei sale a dobândit o relevanță specială atât în Cuba, cât și în Venezuela, unde a dezvoltat proiecte de character artistic și comunitar, intervenții urbane, murale și propuneri sculpturale, pe lângă participarea la inițiative destinate creării și promovării de noi spații pentru artele vizuale.

Printre aceste experiențe se numără crearea și promovarea, în 2013, a Galeriei de Arți Armando Reverón, în statul Vargas, Venezuela, precum și realizarea de proiecte comunitare, murale urbane și intervenții în diverse spații publice.

Paralel cu acestea, opera sa a făcut parte din expoziții personale și colective în Cuba, Venezuela și Spania. Cariera sa a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții, printre care a câștigat de trei ori consecutiv „Gran Premio Escaramujo Nacional en Artes Plásticas” în 2011, 2015 și 2017; Gran Premio la bursa „Reino de este Mundo” organizată de Asociación Hermanos Sais (AHS) în 2017; Premiul întâi la Salonul de Mic Format în 2018 și Premiul Salonului I de Peisaj Rural, Urban și de Mări Edelson Machado în 2019.

În ultimii ani, practica artistică a continuat să se dezvolte în Spania. În 2023 își realizează prima expoziție personală, NEGRO, în Galeria / vinotecă „VINAURO”, în orașul Granada. În 2024 a prezentat proiectul său personal NEGRO la Centrul Cultural „EL TUMBAO” din Alicante, iar în 2025 a participat la expozițiile colective AJIACO și MANIGUEROS în Galeria „VALBUENA”, El Campello, Alicante. Expoziția colectivă „CONVERGENTES”, Galería VEARTE, Alicante, Spania, 2026.

https://www.instagram.com/tarequera/?utm_source=ig_web_button_share_sheet
https://www.vanguardia.cu/cultura/16073-leonardo-montiel-guerrero
https://www.instagram.com/p/DdeD4iAjvBW/

IKU

73 × 100 cm

IKU reprezintă o reflecție asupra morții nu ca dispariție absolută, ci ca parte inevitabilă a ciclului de transformare a existenței. Figura insectei ocupă spațiul într-un mod frontal și monumental, devenind o prezență ce pare să se situeze între natural, ancestral și simbolic.

Anatomia sa este construită din contradicție. Corpul păstrează aspectul exterior al unui organism viu, în timp ce în interiorul aripilor ies la iveală structuri care amintesc oase, cavități și resturi organice. Viața și moartea încetează a se prezenta ca stări opuse pentru a locui simultan în același corp.

Titlul IKU adâncește această lectură. În tradiția yoruba, Ikú este asociat cu moartea, o realitate inevitabilă în tranzitul uman. Din această perspectivă, lucrarea nu încearcă să reprezinte moartea doar din urmă cu frică, ci să se apropie de ea ca o forță care stabilește limite, transformă materia și amintește de fragilitatea tuturor existențelor.

Fundalul intens roșu introduce o atmosferă de tensiune și vitalitate. Poate evoca sânge, energie, pericol sau naștere, în timp ce nuanțele de verde, albastru și tonuri învechite ale insectei construiesc o suprafață în care organicul pare să fie străbătut de timp. Moartea apare paradoxal înconjurată de culoare și de o puternică senzație de viață.

Insecta devine astfel o specie de corp ritual, o prezență care ne obligă să privim ceea ce de obicei încercăm să îndepărtăm. Aripile sale nu anunță doar posibilitatea de a zbura; dezvăluie și ceea ce rămâne ascuns sub suprafața corpului.

IKU vorbește despre granița dintre a exista și a dispărea, amintindu-ne că a muri nu este neapărat opusul a trăi, ci o condiție care însoțește viața încă de la origini.