André-Léon Vivrel (1886-1976) - Marine en bretagne

André-Léon VIVREL (1886-1976)

Marin în Bretania

Acuarelă pe hârtie
Dimensiuni pictură: 26 x 33 cm
Semnată în jos la stânga.
Proveniență: Colecție particulară, Paris

Acuarelă în stare foarte bună.
Hârtie lipită pe un carton gros.
Înramarea fiind oferită, nu va putea fi acoperită de asigurare în timpul transportului.
Dimensiuni cu rama: 54 x 64 cm

FĂRĂ PREȚ DE REZERVĂ

Operă originală însoțită de factură și certificat de autenticitate.
Expediere rapidă, atentă și asigurată.
Cumpărați în deplină încredere!

André-Léon Vivrel s-a născut în 1886 în Paris. La doar 15 ani decide să devină pictor. Este susținut în această cale de mama sa, pe care o descrie ca primul său maestru, și de tatăl său, negustor de vinuri și Premiul întâi la desen în 1870. Elev la liceul Louis-le-Grand, André-Léon Vivrel intră la Academia Julian în 1910. Aici urmează învățăturile lui Paul Albert Laurens, apoi frecventează atelierul lui Marcel Baschet și al lui Henri Royer la Școala Națională de Arte Frumoase. Își închiriază un atelier la Montmartre, la 65 rue Caulaincourt, la doar opt numere de cel al lui Auguste Renoir. Prima sa participare la Salonul artiștilor francezi datează din 1913. Mobilizat în 1914, primește Crucea de război pentru conduită eroică în 1917. După război, își regăsește atelierul montmartrois. Primește mențiune onorabilă la Salonul din 1920 iar Statul îi cumpără cele două naturi-morte pe care le expune la Salonul independenților. Aici prezintă de asemenea două portrete de Bretonă pictate la întoarcerea de la Ploumanac’h (Côtes d’Armor). În 1922 apare pentru prima dată la Salonul Societății Naționale a Artelor Frumoase. După ce primește premiul Deldebat de Gonzalva în 1932, în anul următor obține o medalie de argint la Salonul artiștilor francezi cu „Le Temps des cerises”. În 1934, Vivrel prezintă înotătoarele, primul tablou dintr-o serie de mari nuduri trimise la Salon până în 1943. Atingerea cercetării sale asupra nudului feminin, „Baigneuses” din 1939 este recompensată cu o medalie de aur la Salonul artiștilor francezi.
Această ultimă recompensă încunună o medalie de argint obținută de Vivrel în 1937, la Expoziția internațională a Artelor și Tehnicilor din Paris. critica salută talentul său în unanimitate și, în 1940, Louis Paillard nu ezită să scrie pe prima pagină a „Petit Journal” din 6 mai 1940: „André Vivrel apare, o proclam, ca unul dintre cei mai buni la acest Salon [al artiștilor francezi]”. Expoziția „Vivrel – picturi recente”, organizată de Galeriile de Berri în mai 1942, ilustrează, în 31 de tablouri, diversitatea genurilor abordate de Vivrel, dar este peisajul cel pe care îl explorează cu cea mai mare pasiune. Țara sa de alegere este Loiret, unde fratele său cel mare Marcel deține o rezidență secundară la Châtillon-sur-Loire, nu departe de Champtoceaux. După Mari Război Mondial, lipsit de bani, se retrage acolo pentru a picta în locație, cu costuri reduse. Primăvara lui 1926, Vivrel este din nou în Bretagne, de unde aduce „Portul din Camaret” expus la Salonul Tuileries din 1926. Câțiva ani mai târziu, în 1934, se întoarce în Côtes d'Armor, unde compune marina care reprezintă tot atâtea studii ale cerului. Vivrel petrece vara 1926 în Corsica. Acolo realizează acuarele prezentate începând din toamnă la Galeria Georges Petit, apoi la New York. De fiecare dată, o critică unanimă laudă calitățile lor: „Expoziția lui André Vivrel este a unui artist sensibil, fin, dar totodată amplu în concepțiile sale. Vederile sale despre Corsica, Bretagne și Paris sunt ca florile sale, armonizate cu delicatețe” („La Semaine à Paris”, 12 noiembrie 1926, p. 63). În 1928, se poate întoarce din nou în sud. Redând lumina caldă și vibrantă a Provensei, pictează „Portul din Saint-Tropez” expus, tot în acel an, la Salonul Indenților. Tema Mediteranei se impune și la Salonul Tuileries, unde Vivrel prezintă vederi de port și de mari, martori ai unei industrii turistice înfloritoare. Când Vivrel nu este pe drumuri prin Franța, ia Parisul drept model. Pictează străduțele de pe dealul Montmartre și monumentele capitalei, precum catedrala Notre-Dame, pe care o retrăiește în serie, la fel ca Monet. Îi place să se piardă pe malurile Senei, care îi oferă numeroase perspective insolite asupra orașului și îi inspiră picturi care amintesc de peisajele pariziene ale lui Albert Lebourg. Pictând până la ultimul său suflu, André-Léon Vivrel moare la Bonneville-sur-Touques, la 7 iunie 1976.

Unele imagini au fost generate de IA pentru a arăta cum ar putea arăta obiectul în context.
Vă rugăm să consultați fotografiile originale și descrierea produsului pentru detalii exacte. #AIContextView