Paolo Fedeli - Dentro Venezia

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A frecventat Institutul de Arte din Siena, obținând diploma de Maestru în Arte. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Dintre altele, Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în mai multe expoziții permanente. Operele sale figurează în multe colecții publice și private. Activitatea sa a fost criticată în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai importante rânduri de expoziții colective de artă naționale, obținând citări și recunoașeri critice importante. Din 1979 până în prezent s-a adjudecat nu mai puțin de 176 de Premii I la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este un cântăreț tainic al naturii.

DICĂ DESPRE EL:

Paolo Fedeli este un pictor de o eleganță absolută, narator al întâmplărilor improbabile și inexplicabile, al întrebărilor fără răspuns.
II sa rătăcire între Toscana și metropola anonimă a unui Occident contemporan, unde toate peisajele arhitectonice se aseamănă în absurdul globalizării, poate părea surprinzătoare. Ca de altfel schimbarea limbajului său. Cu toate acestea vedem o conectare subtilă între hambare, dealuri, ceruri limpezi, luminile nocturne, străzile lucioase de umiditate, atmosferele umede de fum: nu există niciun ființe vii, de parcă oamenii, cotidianul, munca, iubirea, ura, competiția, veghea, somnul au eludat imagina­rul artistului, care a dorit să excludă din poeziea sa orice referire la social sau, mai bine spus, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi fost de acord cu el, făcând distanțele necesare între cuvinte și culori:
Este necesar apoi să nu îți alegi cuvintele fără vreun eroare:
nimic nu este mai drag decât cântecul gri în care incertitudinea se unește cu precisul.
Go to lung cât poate fi dincolo de viclenia asasină, de spiritul crud și de râsul impur; care fac să plângă ochii azurie!
Ia-ți elocvența și răsucește-i gâtul!
Așadar, iată cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprinderea, le-a înlocuit cu vagul incertului. Retorica cotidianului și freamătul vocilor disonante le-a înlocuit cu tăcerea suspendată a absenței. Rafinarea reprezentării recognoscibilului a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale.

Paolo Levi