Paolo Fedeli - Prove di regata

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A urmat institutul de artă din Siena, obținând diploma de Maestru în „Artă”. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Între altele, Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în mai multe Expoziții Permanente. Operele sale figurează în multe colecții publice și private. Activitatea sa a fost comentată în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai mari rassegne colective de artă naționale, obținând importante citări și recunoașteri critice. Din 1979 până în prezent a câștigat nu mai puțin de o sută șaptezeci și șase Premii I la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este cântăreț arcan al naturii.

DICONO DI LUI:

Paolo Fedeli este pictor de o eleganță absolută. narator al întâmplărilor improbabile și inaccesibile, al întrebărilor fără răspuns.
II suo vagare fra la Toscana e l'anonima metropoli di un occidente contemporaneo, dove tutti i panorami architettonici si assomigliano nell'assurdità della globalizzazione, poate părea surprinzător. Come del resto il mutare del suo linguaggio. Eppure vediamo una sottile connessione fra i casolari, le colline, i cieli limpidi, le luci notturne, le strade lucide di umidità, le atmosfere corrusche di smog: nu există niciun ființe vii, ca și cum la gente, cotidianul, munca, iubirea, ura, competiția, veglia, somnul, ar fi evitat imaginarul artistului, care a vrut să excludă din poezia sa orice referire la social sau, mai bine spus, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi de acord cu el, făcând distanțe între cuvinte și culori:
È necessario poi che tu non scelga
le tue parole senza qualche errore:
nulla è più caro della canzone grigia
in cui l'incerto si unisce al preciso.
Va più lontano possibile dall'assassina arguzia
dal crudele spirito e dall'impuro riso;
che fanno piangere gli occhi dell'azzurro!
Prendi l'eloquenza e torcile il collo!
Ecco quindi la chiave di lettura per Paolo Fedeli: l'autoreferenzialità e il sorprendente, li ha sostituiti con la vaghezza dell'incerto. La retorica del quotidiano e iI chiasso delle voci dissonanti, li ha sostituiti con il silenzio sospeso dell'assenza. La raffigurazione del riconoscibile l'ha sostituita con la sublimazione della poesia visiva

Paolo Levi