Paolo Fedeli - Venezia nel sogno

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A urmat Institutul de Arte din Siena, obținând diploma de Maestru „Arte”. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Printre altele, Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în mai multe expoziții permanente. Operele sale figurează în numeroase colecții publice și private. Activitatea sa a fost comentată în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai importante rassegne colective de artă naționale, obținând citări și recunoaștere critică semnificative. Din 1979 până în prezent a câștigat nu mai puțin de 176 de Premii I la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este cantorul arcanelor naturii.

DICĂRII DESPRE EL:

Paolo Fedeli este pictor de o eleganță absolută. narator al unor întâmplări improbabile și inexplicabile, al unor întrebări fără răspuns.
II suo vagabondaj între Toscana și metropola anonimă a unui Occident contemporan, unde toate peisajele arhitecturale se aseamănă în absurdul globalizării, poate să ne pară surprinzător. Așa cum este și schimbarea limbajului său. Cu toate acestea observăm o conexiune subtilă între căsleapele, dealurile, cerurile limpezi, luminile nocturne, străzile lucide de umiditate, atmosfera cenușie de smog: nu există niciun ființă, ca și cum oamenii, cotidianul, munca, iubirea, ura, competiția, veghea, somnul, au evitat imaginarul artistului, care a dorit să excludă din poezia sa orice referire la social sau, mai bine spus, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi fost de acord cu el, făcând distanțele necesare între cuvinte și culoare:
Este necesar apoi să nu îți alegi cuvintele fără vreo eroare:
nimic nu este mai drag decât cântecul gri în care incertitudinea se unește cu precizia.
Du-te cât mai departe posibil de iscusita ascuținare a lucidității,
din spiritul cru și din râsul impur;
care face să plângă ochii azuriului!
Ia-ți elocvența și răsucește-i gâtul!
Așadar iată cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprizantul le-au înlocuit cu vaghezitatea incertitudinii. Retorica cotidianului și zumzetul vocilor disonante le-a înlocuit cu tăcerea suspendată a absenței. Reprezentarea a ceea ce se poate recunoaște a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale.

Paolo Levi