Cupă - Argint - Gioacchino Belli 1815-22

CALIC LITURGIC ARGINTIU
Gioacchino Belli
Roma, 1815–1822 aproximativ
Atribuire principală pe baza ștanțelor, caracteristicilor tehnice și a înfățișării stilistice

DATE CATALOGRAFICE
Artist / atelier: Gioacchino Belli, atribuție principală
Locul executării: Roma
Cronologie: 1815–1822 aproximativ
Obiect: Calic liturgic
Material: Argint, cu or classical interior aurit
Tehnică: Lucru în plăci, strunjire, nicelare, ciocănire și aurire
Înălțime: 26,5 cm
Diametrul cupei: 8,5 cm
Diametrul bazei: 13 cm
Greutate: 422 g
Punzionare: ștampilă de atelier G11B și ștampilă pontificală camerale emisă după 1815, aplicate în mai multe puncte ale operei
Starea conservării: Bună, cu urme normale de uzură, oxidări; interiorul aurit conservat

DESCRIERE
Elegant calic liturgic din argint, proporționat armonios și înalt, caracterizat de un ansamblu decorativ rafinat de gust neoclassic, în care rigoarea structurii se îmbină cu un repertoriu ornamental de derivare târziu-septentrin.

Cupa, de formă troncoconică ușor încovoiată, prezintă în partea inferioară o bandă ornamentală continuă constituită din frunze lanceolate, relieflate în basorelief și definite cu precizie prin ștanțare. Decorarea se dezvoltă după un ritm regulat și ordonat, valorificând suprafața metalică și subliniind trecerea către subcupă. O coroziune circulară, clară și bine marcată, conectează cupa la structura de dedesubt.

Subcupă preia limbajul ornamental al cupei și introduce trecerea către tijă printr-o succesiune calibrată de elemente modernate și by circular raccords.

Tija, alcătuită din mai multe elemente turnite și modernate, este construită printr-o succesiune de profile circulare, racorduri și forme bombate care conferă ansamblului un mers vertical echilibrat. Decorul vegetal, împreună cu analizarea riguroasă a modanărilor, evidențiază caracterul neoclassic al producției.

Baza, mare, circulară și treptată, prezintă un band ornamentativ continuu cu frunze lanceolate și motive palmiforme. Câmpul central, neted și ușor bombat, creează un contrast eficace cu banda decorată și conferă bazei o structură vizual solidă, dar în același timp elegantă.

Interiorul cupei este aurit, conform destinației liturgice tradiționale a obiectului. Suprafața exterioară păstrează o patină de uzură și urme răspândite ale lucrului manual, ușor de citit în zonele decorate, elemente care contribuie la percepția autenticității și calității meșteșugului operei.

PUNZONARE
Calicul poartă mai multe ștampile, aplicate pe cupă, subcupă și pe bază, un element de interes particular pentru identificare și datarea operei.

Dintre mărcile de ștampilă este recunosibil ștampila de atelier G11B, însoțită de ștampila camerale pontificală introdusă odată cu reformarea ștampilării în 1815.

Prezența acestui sistem de mărcuri constituie un element cronologic important și permite plasarea obiectului în cadrul argintăriei romane post-1815.

Este de subliniat că ștampila G11B este documentată în legătură cu atelierul Gioacchino Belli și s-a folosit și de către fiul său Pietro Belli în perioada imediat următoare morții tatălui.

Această circumstanță face teoretic posibilă o datare a exemplarelor până în jurul anului 1825. Totuși, în cazul specific al acestui calic, ansamblul caracteristicilor stilistice și tehnice — calitatea ornamentului vegetal, înalta înfățișare neoclassical a structurii, scanarea modanărilor și raportul echilibrat între decor și schemă arhitecturală — conduce la a considera mai probabil o realizare în cadrul producției lui Gioacchino Belli, în special în intervalul 1815–1822.

Atribuție propusă
Gioacchino Belli, atribuire principală

Roma, 1815–1822 aproximativ

ÎNQUDRAMENT STORICO-ARTISTIC
Calicul se înscrie în producția argintăriei romane a primelor decenii ale secolului al XIX-lea, într-o fază caracterizată prin afirmarea treptată a gustului neoclassical, însoțită de persistența motivelor ornamentale de proveniență târzie-septentrin.

Structura obiectului, riguros articulată prin modanuri și profiluri geometrice, este îmbogățită de un repertoriu vegetal compus în principal din frunze lanceolate și motive palmiforme. Decorul nu domină structura arhitecturală a calicului, ci se integrează armonios cu aceasta, conform unui principiu de echilibru semnificativ pentru cultura neoclasică.

Construcția tijii, lățimea bazei și scanarea ordonată a diferitelor părți conferă obiectului un caracter în același timp elegant, solemn și funcțional destinației liturgice.

Calitatea lucrării în basorelief și ciocănire, combinată cu strunjirea elementelor structurale și cu aurirea internă a cupe, evidențiază o producție de nivel artizanal calificat.

STARE DE CONSERVARE
Calicul se prezintă într-o stare bună de conservare, având în vedere perioada și destinația de utilizare.

Sunt prezente urme normale de uzură, oxidări, alături de rădăcini naturale ale lucrului manual. Decorul în basorelief și ciocănire este în linii mari lizibil și bine conservat.

Aurirea internă a cupei este conservată, menținându-se funcția liturgică originară a obiectului.