Joan Vila Arimany (1944) - Paisaje

Pictura Subastas prezintă această superbă operă de artă aparținând Vila Arimany, care redă un peisaj rural liniștit, ilustrând o casă veche înșurubată pe stâncă, înconjurată de vegetație și domolită în depărtare de o turnă între înalți ciprși. Pictura impresionează prin tehnica sa excelentă și prin calitatea picturală ridicată pe care o transmite.

· Dimensiuni cu ramă: 90x108x6 cm.
· Dimensiuni fără ramă: 73x92 cm.
· Ulei pe pânză semnat manual de artist în partea inferioară dreaptă, Vila Arimany.
· lucrarea se află în bună stare de conservare.
· Lucrarea se vinde cu rama prețioasă ( inclusă în licitație ca cadou ).

Lucrarea provine dintr-o colecție privată exclusivă din Girona.

Notă importantă: fotografiile atașate fac parte integrantă a descrierii lotului. Reprezentare digitală în mockup orientativ; pot exista diferențe față de articolul real în ceea ce privește culoarea, scara și detaliile.

Pictura va fi ambalată în mod profesionist de un expert IVEX (https://www.instagram.com/ivex.online/), folosind materiale de înaltă calitate pentru a asigura protecția sa. Prețul livrării acoperă atât costul ambalajului profesional, cât și transportul în sine.
Expedierea se va efectua prin Poșta Română, GLS sau NACEX cu urmărire. Expediții disponibile la nivel internațional.

------------------------------------------------------------------

Acest tablou prezintă un peisaj rural amplu și liniștit, organizat în jurul unei case vechi de țară care se ridică pe un teren stâncos. Scena este învăluită într-o atmosferă calmă și ușor melancolică, marcată de nuanțele albastre și gri din împrejurimi. Combinația dintre arhitectura tradițională, vegetația abundentă și formațiunile stâncoase construiește o imagine profund legată de viața la țară și de trecerea timpului.

Casa ocupă zona superioară stânga și iese în evidență prin pereții săi deschiși, simpli și rezistenți. Structura sa dreptunghiulară și acoperișul înclinat, în nuanțe roșiatice, transmit o senzație de soliditate și permanență. Locuința pare să se așeze natural pe teren, ca și cum ar face parte din munte însăși și ar fi rămas acolo de multe generații.

Lipită de casă apare o structură deschisă susținută de stâlpi subțiri. Acest spațiu acoperit poate aminti de o terasă, un pridvor sau o zonă de lucru asociată cu activităților rurale. Aspectul său auster întărește caracterul funcțional al clădirii și permite să ne imaginăm activitatea cotidiană ce s-ar fi desfășurat în jurul locuinței: depozitarea uneltelor, odihna la adăpostul razelor soarelui sau contemplarea peisajului.

Fațada principală este aproape complet închisă și tăcută. Lipsa figurilor umane sau a elementelor domestice vizibile creează o senzație de singurătate, dar nu de părăsire. Casa păstrează o prezență demnă și serene, devenind martorul peisajului din jur. Simplitatea sa arhitecturală adaugă autenticitate și permite să iasă în evidență fără a se impune asupra naturii.

În fața locuinței crește un copac de talie medie, cu trunchiul subțire și o cupă ușoară. Ramurile sale se întind peste zid și creează o tranziție delicată între arhitectură și mediul natural. Mai mult decât a ascunde casa, copacul pare să o însoțească, netezind formele sale geometrice și introducând o prezență vie în această zonă înălțată a peisajului.

Centro-ul compoziției este ocupat de o mare platformă de rocă deschisă. Suprafațele sale neregulate prezintă fisuri, denivelări și schimbări de culoare ce mărturisesc duritatea terenului. Nuanțele albe, griuri și albăstrui se amestecă cu zone mici închise, creând o formațiune stânoasă plină de nuanțe ce funcționează ca bază vizuală pentru casă și conectează planurile diferite ale scenei.

Din platforma stâncoasă, terenul coboară spre prim-plan prin pantici moi și drumuri abia conturate. Suprafața combină verdeuri șterse, maroniuri, ocruri și griuri, sugerând un pământ puțin cultivat, adaptat condițiilor montane. Câteva pietricele mici întrerup traseul și întăresc senzația unui peisaj autentic, neregulat și puțin transformat.

În partea dreaptă, o zonă de vegetație închisă formează o masă densă ce contrastează cu claritatea casei și a rocilor. Copaci și arbuți se suprapun până creează un spațiu profund, aproape impracticabil. Între verdele închis apar străluciri galbene, violete și cenușii care adaugă varietate și permit diferențierea diferitelor specii de plante.

Un drum îngust pare să se strecoare între vegetația de pe partea dreaptă și să se piardă în depărtare. Această deschidere ghidează privirea spre fundal și adaugă mister scenei. Potrivit, pot fi imaginat ca o cale de acces veche spre casă sau ca o rută ce conectează locuința cu clădirea situată dincolo de copaci. Prezența sa invită privitorul să parcurgă mental peisajul.

În zona superioară dreaptă se înălță un turn de aspect religios sau istoric, încununat de un acoperiș ascuțit, de nuanță verzuie. Silueta sa verticală iese în evidență între copaci și devine unul dintre cele mai recognoscibile elemente ale compoziției. Deși apare în depărtare, turnul conferă monumentalitate și sugerează apropierea unei mici localități, a unei biserici sau a unui ansamblu arhitectural tradițional.

În jurul turnului se înalță mai mulți ți se înalță mai mulți conifere înalți și înguste. Siluetele lor întunecate creează un ritm vertical elegant și direcționează privirea spre cer. Acești copaci adaugă solemnitate scenei și întăresc caracterul mediteranean al peisajului. Combinația dintre turn și conifere formează un grup vizual echilibrat ce dialoghează cu casa aflată pe partea opusă.

În spatele locuinței se ridică o masă mare de munți în nuanțe albăstruie și cenușii. Pereții stâncoși par neteziți de distanță și de lumina atmosferică. Muntele funcționează ca o prezență protectoare ce închide peisajul și îi conferă adâncime. Culoarea sa rece armonizează cu cerul și cu umbrele distribuite pe teren.

Cerul se extinde prin nuanțe de griuri, albe și albăstrui, cu nori moi care par să acopere parțial lumina. Această atmosferă difuză evită contrastele prea puternice și învăluie scena într-o claritate calmă. S-ar putea asocia cu o dimineață răcoroasă, o zi de iarnă sau momentul înaintea unei ploi ușoare peste câmp.

Lipsa personajelor permite ca arhitectura și natura să vorbească singure. Casa, turnul, căile și vegetația sugerează o prezență umană care nu are nevoie să apară direct. Fiecare construcție pare să păstreze amintiri ale celor care au locuit sau au călătorit prin acest loc, transformând peisajul într-un spațiu încărcat de memorie.

Compoziția stabilește un contrast interesant între apropiere și depărtare. În planul apropiat se întinde terenul stâncos; în planul mijlociu apare casa; iar în fundal, turnul se înalță între conifere. Această succesiune dirijează privirea prin peisaj și creează o narațiune vizuală care unește viața rurală, natura și patrimoniul arhitectural.

În ansamblu, acest tablou oferă o viziune calmă și evocatoare a unui peisaj rural marcat de casa de țară veche, formațiunile stâncoase, vegetația închisă și turnul care apare între conifere. Atmofera sa blândă și culorile relaxate transmit liniște, prospețime și o profundă senzație de permanență. Lucrarea invită să-ți imaginezi povestea acestui loc și să contempli armonia existentă între arhitectura tradițională și natura care o înconjoară.