Montiel-1985 - "ALTA MAR"

În imensitatea oceanului, unde orizontul se dizolvă între apă și cer, această navă avansează ca o metaforă a existenței umane. Nu navighează doar pe valuri; parcurge de asemenea teritoriile nesigure ale memoriei, timpului și destinului.

Carena, marcată de uzură, vorbește despre călătorii acumulate, despre furtuni depășite și tăceri împărtășite cu marea. Substanța dezvăluie urmele experienței, amintindu-ne că orice transformare lasă o urmă și că fiecare cicatrice conține o poveste.

Marea, reprezentată ca o forță vie și schimbătoare, simbolizează ceea ce scapă controlului nostru: ciclurile naturii, mișcările vieții și curenții nevăzuți care îndrumă pașii noștri. În fața acelei imensități, nava devine un act de rezistență, o afirmație a voinței umane de a merge mai departe chiar și când direcția nu este pe deplin vizibilă.

Luna, suspendată în depărtare, funcționează ca un punct de orientare și contemplare. Este prezența tăcută a necunoscutului, lumina slabă care însoțește pe cei care străbat noaptea în căutarea sensului.

Alta Mar este o reflecție asupra călătoriei interioare. O invitație să recunoaștem că, la fel ca această navă, toți suntem corpuri în tranzit: construiți din experiențele noastre, împinși de visele noastre și susținuți de speranța de a ajunge pe noi maluri.