Dino Lanaro (XX) - Porto con barche e lampioni

Splendidoă olio su pannello realizat în 1972 de către celebrul maestru Dino Lanaro, intitulat „Porto cu barci și felinare”. Opera are dimensiunile 36,5 x 48,5 cm (dimensiune netă) și este prezentată într-o ramă coeva care adaugă în total la 48,5 x 57,5 cm.

Pictura reprezintă un unghi portuar fascinant dominat de velele vaselor, iconice, într-un dialog cromatic armonios cu structura cheiței și cu felinarul caracteristic.

Latura stilistică a lui Lanaro iese cu o forță extraordinară în această probă de maturitate: o asociere de matteria bogată și viguroasă, care folosește spatula și pensula plastică pentru a conferi consistență, grosime și mișcare scenei. Tonurile calde de ocru, roșu cărămiziu și maroniu se îmbină cu nuanțe calibrate cu măiestrie, creând o atmosferă suspendată, intimă și de un impact vizual ridicat. O operă de artă muzeală și de cea mai înaltă valoare, ideală pentru colecționari rafinați și iubitorii de marele pictură italiană a secolului XX.

Condiții de conservare
Opera: În stare bună de conservare, culori vii și aplicare picturală integră. Semnată și datată de artist pe față.

Ramă: Presentă, a fi tratată ca un mic cadou de curtoazie și, prin urmare, nu este considerată parte integrantă a operei de artă. Opera aparține unei importante colecții private și se garantează autenticitatea și proveniența legitimă. Nu se acceptă eventuale reclamații pentru daune în timpul transportului, care va fi oricum atent și trasabil.

Cennii biografice despre artist
Dino Lanaro (Schio, 1909 – Milano, 1998) a fost una dintre cele mai autoritare, riguroase și coerente figuri ale picturii italiene a secolului XX.

Inițiaturi tînăr în arta prin desenul cromist și litografie, debutează în anii '20, apoi se mută în Milano în 1937. Aici intră în contact strâns cu tinerii oameni de litere și artiști care în 1939 vor da naștere celebrului Mișcarea „Corrente”, participând la expozițiile istorice ale grupului la galeria Via della Spiga sub egida lui Renato Birolli.

Călătoria sa expozițională și instituțională este de prim rang: participă la numeroase ediții ale Bienalei de la Veneția (1948, 1950, 1956) și la Quadriennale di Roma (din 1948 până în 1965), precum și la Bienalele din Alexandria, Egipt. Obține importante distincții naționale, printre care Premiul Bellagio, Premiul Gallarate și prestigiosul Premiul „Città di Lugano” în 1961. Alături de pictură, a desfășurat o activitate academică intensă și fundamentală: din 1950 până în 1979 a fost titularul catedrei de Pictură la Academia de Arte Frumoase Brera. Operele sale sunt conservate în muzee importante și colecții publice, precum Colecțiile de Artă ale Fondazione Cariplo și Muzeul de Artă din Gallarate.