Massimo Riccò - Periferia 3

#collectorscorner

Operă unică, direct din studioul artistului. Dimensiuni 40x50 cm grosime 0,4 cm, realizată pe panou. Opera însoțită de Certificat de Autenticitate semnat personal de artist, cu ramă, lac protector final, gata pentru a fi agățată.

Massimo Riccò s-a născut în Modena în 1961, unde locuiește și lucrează în prezent. Cândva la sfârșitul anilor ’90, intră în lumea artei; desenează cu creioane, grafituri și sanguine, dar foarte repede trece la culoare prin tehnicile de ulei și acrilic. După o primă apropiere de tip peisagistic impresionist, cu caracter predominant figurativ, de-a lungul anilor s-a consolidat o evoluție constantă spre ruptura formei, încredințând culorii rolul de a conferi lucrării forță și dinamică. Căutarea componetică a subiectelor de diverse naturi este constantă, iar studiul diferitelor materiale pentru a face comunicarea artistică mai eficientă este o preocupare.

De ani de zile se ocupă, pe lângă producția artistică, și de predarea artei picturale, încercând să stimuleze creativitatea și interpretarea personală, o provocare mereu propusă, în armonie cu ceea ce este viziunea sa asupra artei.

Pe lângă nenumăratele expoziții, expoziții și recunoașteri, poate număra un număr semnificativ de premii la nivel național.

Web: www.massimoricco.eu
Email: massimo.ric61@gmail.com

Unele dintre numeroasele texte critice semnate de experți în artă:

Măsura și proporția marchează operele lui Riccò care, fără să-și trădeze vreodată studiul atent al tempo-urilor de compoziție, oferă privitorului intervale de culoare cu impact emoțional intens. Potențialele cromii, despre care artistul demonstrează o cunoaștere absolută, orhes­trează un ritm care alternă echilibrul și contrastul, împărtășind însă însăși natura luminii, statică și vibrantă deopotrivă …
Cei care privesc devin martorii unui proces, alchimie, care transformă în câmpuri abstracte realitatea de care operele poartă urme, acum mai generoase, acum mai puțin generoase.
Pasiunea clipelor, a întâlnirii dintre inimă și realitate, este revelată generos de un artist care nu economisește privitorul față de ceea ce s-a întâmplat: poezia lui Massimo Riccò dezvăluie maturitatea și conștiența celui care are ceva de spus și nu poate decât să se bazeze pe pânză.
(Margherita Fraccon – Educatoare muzeală, expertă în artă contemporană)

Între natură și imaginație, realitate și abstracție a realului, curge splendida pictură a lui Massimo Riccò. Senzațiile surprinse în momentul lor evocator, iar momentele prețioase se contopesc în culoare și lumină într-o pictură legată de arta expresionistă prin forța emoțională, în care curge pathosul cromatic ce progresează spre o gestualitate picturală imediată … (Carla d’Aquino Mineo)

Riccò introduce în operele sale o culoare capabilă să accepte variații minime, potriviri greu de realizat. Acest lucru demonstrează cum el a atins, în cursul activității sale artistice, stăpânire și siguranță în mijloacele sale expresive.
Sensibilitatea desăvârșită a lui Riccò se dezvăluie din temele pe care artistul le preferă, făcându-le parte a unei realități unde întotdeauna există calități și tonalitate, și acest lucru demonstrează că, încă de la început, sobrietate și seriozitate în intenții, scopul final…

Se poate vorbi încă despre viziuni fantastice, sau, la anumite momente ale zilei, ceea ce înconjoară omul este cu adevărat fantastic, așa cum se vede în tablourile Maestrului Riccò?
Răspunsul constă în originalitate și saltul de calitate ce face ca artistul să fie inclus între personalitățile care merită atenție tocmai pentru capacitatea de a exalta sufletul ce se situează dincolo de aparența lucrurilor.

Riccò iubește pictura și pictează cu mare pasiune, astfel încât spune ceea ce ochii săi văd și natura sa poetică îi sugerează. Pictează tablouri ce pot fi admirate cu multă plăcere, pentru că se vede clar plăcerea esteticii, siguranța în dozarea luminii și umbrelor, care sunt altceva decât „emotții” ale momentului, exprimate cu un caracter personal extrem de eficace, alături de bogăția sa interioară, neagră de fantezie exuberantă, dar încadrată în bunul gust. Se va vorbi despre el.
(criticii studioului de artă MC – Fundația Livio Collina)

Pictura lui Massimo Riccò poate fi descrisă ca o armonie ușoară ce se apropie încet, trecând prin nuanțele sale către elemente mai consistente, apărând tot mai aproape de noi, și confundând la început privitorul. Astfel imaginea, la prima lectură aproape abstractă, capătă consistență figurativă, se amplifică tot mai mult, dând imaginii înfățișate întreaga sa realitate picturală.
Două realități se suprapun fără a se anula, contopindu-se într-o simbioză grafică și cromatică. De la culori puternice în prim-plan, trecem lent la o realitate figurativă bine definită, sufletul imaginii și bogat în delicatețe. Subiecte estompate, dar bine precizate, imagini aparent vagi, dar constructive, indispensabile balanței pânzei.
Frumosi peisaje apare ca dintr-un eter încă nesigur, dar care se construiește încet cu forță și siguranță.
Cromia este puternică și bine distribuită. Lumini și zone de umbră modelează volume și distanțe, pe care perspectivele le armonizează. Clădirile surprinse sunt din timpuri diferite iar peisajele exprimă zone vaste. Toate ies dintr-o ceață cromatică difuză, care construiește un respirație interminabilă … (Enrico Miglioli)
Imprăținirea mijloacelor picturii, a tehnicilor sale, a seducțiilor sale, apoi amestecarea tuturor într-o viziune extrem de originală și sugestivă.
Massimo Riccò reușește încă să surprindă cu un timbru figurativ care părea că a spus totul, că a exprimat totul, în afară de această pictură delicată, care provoacă viziunea în planuri diversificate și suprapuse, în accente de culoare magistral țintite… (Silvia Arfelli)