Massimo Riccò - Venezia

Operă unică, direct din studioul artistului.
Dimensiuni 50x50 cm grosime 2 cm, realizată pe pânză din bumbac pur montată pe șină de lemn de pin de calitate, lucrată integral în Italia.
Operă însoțită de Certificat de Autenticitate semnat personal de artist, cu agrafă centrală, lac protector final, gata pentru a fi atârnată.

Massimo Riccò s-a născut în Modena în 1961, unde locuiește și lucrează în prezent. Spre sfârșitul anilor ’90, intră în lumea artei, desenează cu creioane, grafite și carnețele, dar în scurt timp trece la culoare prin tehnicile de culoare în ulei și acrilic.
După o primă abordare de tip peisagistic impresionist, de caracter predominant figurativ, de-a lungul anilor s-a consolidat o evoluție constantă, către ruperea formei, încredințând culorii rolul de a conferi lucrării forță și dinamică.
Rămâne constantă cercetarea componțională a subiectelor de diverse naturi și studiul diferitelor materiale pe care le poate utiliza pentru a face limbajul artistic mai eficient.
De ani buni se ocupă, pe lângă producția artistică, și de predarea artei Picturale, încercând să stimuleze creativitatea și interpretarea personală, o provocare constant propusă, în acord cu ceea ce este viziunea lui despre artă.
Pe lângă numeroasele expoziții, expoziții și recunoașteri, poate număra un număr mare de premii la nivel național.

Web: www.massimoricco.eu
Email: massimo.ric61@gmail.com

Unele dintre numeroasele texte critice ale experților în artă:

Măsura și proporția stă la baza operelor lui Riccò care, fără a-și trăda niciodată studiul atent al ritmilor compoționale, oferă privitorului intervale de culoare cu impact emoțional intens. Potențialitățile cromiilor, despre care artistul demonstrează o cunoaștere absolută, orchestrează un ritm care alternă echilibrul și contrastul, împărtășind însă natura luminii, statică și vibrantă în același timp …
Ceea ce privește utilizatorul ca martor al unui proces, al unei alchimii, care transformă în câmpuri abstracte realitatea despre care operele poartă urme, acum mai mult sau mai puțin generoase.
Pasiunea momentului, acelei întâlniri dintre inimă și realitate, este revelată generos de un artist care nu-și cruță observatorul de ceea ce s-a întâmplat: poezia lui Massimo Riccò dezvăluie maturitatea și conștientizarea celui care are ceva de spus și nu poate decât să se încreadă în pânză. (Margherita Fraccon – Educatoare muzeală, expertă în artă contemporană)

Între natură și imaginație, realitate și abstractizare a realului, curge splendida pictură a lui Massimo Riccò. Senzațiile surprinse în momentul lor evocativ și momentele prețioase se contopesc în culoare și lumină într-o pictură legată de arta expresionistă prin energia emoțională, în care curge pathosul în cromatism care avansează către o gestualitate picturală imediată … (Carla d’Aquino Mineo)

Riccò introduce în operele sale o culoare capabilă să îmbrățișeze variații minime, asocieri dificile. Dovedește astfel că El a atins, în parcursul său artistic, stăpânire și siguranță în propriile mijloace expresive.
Sensibilitatea fină a lui Riccò se relevă din temele pe care artistul le preferă, făcându-le participante la o realitate unde, întotdeauna, există calități și tonalitate, iar acest lucru demonstrează că, încă de la început, sobrietatea și seriozitatea țelului sunt, în esență, scopul final…

Se poate vorbi încă de viziuni fantastice, sau în anumite momente ale zilei ceea ce înconjoară omul este cu adevărat fantastic, așa cum se vede în tablourile Maestrului Riccò?
Răspunsul constă în originalitatea și saltul de calitate ce face ca artistul să fie plăcut de atenția publicului tocmai prin capacitatea de a evidenția întru suflet spiritul ce se situează dincolo de aparențe.

Riccò iubește pictura și pictează cu pasiune mare, de aceea povestește ceea ce ochii lui văd și natura sa poetică îi sugerează.
Pictează tablouri care se admiră cu plăcere, pentru că este evident gustul pentru frumos, încrederea în dozarea luminilor și umbrelor, care nu sunt altceva decât „emotivări” ale momentului, exprimate cu un caracter personal extrem de eficace, alături de bogăția sa interioară, fără a se distanța de fantezia exuberantă, însă încadrată în bunele gusturi.
Despre el se va vorbi.
(criticii studioului de artă MC – Fundația Livio Collina)

Pictura lui Massimo Riccò apare ca o armonie ușoară care se apropie încet, trecând prin nuanțele sale, către elemente mai consistente, apărând tot mai aproape de noi și confundând privitorul la început. Astfel imaginea, la lectura imediată, aproape abstractă, capătă consistență figurativă, devenind din ce în ce mai mare, oferind imaginii reprezentate întreaga ei realitate picturală.
Două realități se suprapun fără a se anula, fuzionând într-o simpBIO? grafică și cromatică. Din culori puternice în prim-plan, trecem încet la o realitate figurativă bine definită, care este inima imaginii și bogată în delicatețe. Subiecte estompate, dar bine definite, imagini aparent vagi, dar constructive, indispensabile echilibrului țesei.
Frumose peisaje apar ca dintr-un eter încă incert, dar care se construiește încet cu forță și siguranță.
Cromatia este puternică și bine distribuită. Luminiile și zonele de umbră creează volume și distanțe, pe care perspectivele le armonizează. Clădirile surprinse sunt din perioade diferite iar peisajele exprimă zone vaste. Totul iese dintr-o ceață cromatică difuză, care construiește un respirație enormă … (Enrico Miglioli)
Stăpânirea mijloacelor picturii, a tehnicilor sale, a seducțiilor sale, și apoi amestecarea tuturor într-o viziune extrem de originală și sugestivă.
Massimo Riccò reușește încă să surprindă cu o timbru figurativ care părea să fi spus totul, exprimat totul, cu excepția acestei picturi delicate, care provoacă vederea în planuri diversificate și suprapuse, în tușe de culoare magistral țintite… (Silvia Arfelli)