Marc' Antonio Guigues - La Sfera Geografico-Celeste - 1700

MARC’ANTONIO GUIGUES

Sfera Geografică-Celestă

Roma, Gio. Giacomo Komarek Boemo la Fontana di Trevi, 1700

Prima ediție

⸻

Autorul

Marc-Antoine Guigues este o figură astăzi relativ puțin cunoscută, dar tocmai de aceea deosebit de interesantă în peisajul culturii științifice și religioase între secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Frontispiciul îl prezintă ca „Ecclesiast French”; sursele bibliografice îl leagă de mediul catolic și jesuitic roman și menționează de asemenea activitatea sa ca secretar al episcopului de Pamiers François-Étienne de Caulet, personalitate proeminentă în disputele religioase franceze ale celui de-al doilea Secol de Aur. Un inventar al bibliotecii iezuitelor din Paris conservă într-adevăr manuscrise atribuite lui Guigues ca secretar și copist al lui Caulet.

Producția sa cuprinde, de asemenea, lucrări de caracter religios, istoric și poetic. Sfera Geografică-Celestă reprezintă totuși opera sa cea mai ambițioasă și, din punct de vedere al istoriei științei, cea mai interesantă.

Volumul se situează într-un moment extrem de semnificativ: Europa anului 1700 se află în plina transformare a conceptului propriu despre univers. Revoluția copernicană, observațiile lui Galileo, legile lui Kepler și noua fizică a lui Newton au modificat deja în mod profund peisajul științific european; Guigues intervine însă pledând pentru o concepție cosmologică puternic legată de tradiția geocentrică. Un exemplar al primei ediții este, potrivit bibliografiei vechi, o lucrare rară de cosmologie geocentrică.

⸻

Opera: geografie, astronomie și cosmologie

Sfera Geografică-Celestă este o lucrare în care geografia terestră și astronomia sunt proiectate ca părți ale aceluiași sistem de cunoaștere.

Termenul însuși „sferă” evocă concepția tradițională despre univers ca un ordin geometric în care Pământul ocupă o poziție centrală, iar fenomenele terestre pot fi înțelegute prin raporturile cu sfera cerească.

Volumul abordează astfel întrebări referitoare la Pământ, ceruri, mișcările stelelor, coordonatele cerești, anotimpurile, distribuția luminii, fenomenele astronomice și structura universului, împletind observația naturală, matematica, filosofia și interpretarea religioasă.

Exemplar al primei ediții este alcătuit din [24], 353, [19] pagini, în format quarto, și este însoțit de o importantă componentă iconografică: antiporta alegorică gravată, diagrame, tăblițe, scheme și reprezentări, elemente ce atestă faptul că ilustrarea era considerată parte integrantă a divulgării științifice a epocii.

Antiporta care deschide volumul traduce, de asemenea, vizual conceptele fundamentale ale operei: ordinea cosmică reprezentată prin figuri alegorice, instrumente și simboluri, conform acelei fuziuni între știință, filosofie și cultură emblematică caracteristică culturii baroce.

⸻

O carte născută în inima Romei științifice și iezuitice

Nu este întâmplător ca opera să apară la Roma în 1700.

Orașul era atunci unul dintre principalele Centre europene în care știința astronomicală conviețuia cu tradiția filosofică și teologică catolică. Un rol determinant l-a jucat Compania lui Isus (Societatea lui Jesus), care a dezvoltat o tradiție extraordinară în învățarea matematicii, aastronomiei, cartografiei și cosmologiei.

Cu câteva decenii înainte, la Collegio Romano, Cristoforo Clavio elaborase și predase o parte fundamentală a matematicii astronomice europene. Tradiția științifică iezuită nu era, așadar, străină noilor descoperiri: dimpotrivă, a fost unul dintre locurile în care acestea au fost studiate, discutate și treptat asimilate.

Și tocmai această caracteristică o face interesantă pe Guigues: cartea sa aparține acelei faze de tranziție în care vechea cosmologie nu dispăruse pur și simplu, ci continua să se confrunte cu noul univers științific.

⸻

Confruntarea cu Copernic și Galileo

Pentru a înțelege semnificația istorică a acestei opere, trebuie să ne întoarcem la 1543, când Niccolò Copernic a publicat De revolutionibus orbium coelestium.

Copernic a așezat Soarele, și nu Pământul, în centrul sistemului planetar. Transformarea nu a fost doar astronomică: a modificat o concepție despre locul omului în univers care a traversat secole de cultură occidentală.

În secolul al XVII-lea această transformare a atins un punct decisiv odată cu Galileo Galilei.

Observațiile telescopice ale lui Galileo — de la munții Lunii la fazele lui Venus și la sateliții lui Jupiter — ofereau noi dovezi incompatibile cu unele aspecte ale cosmologiei aristotelice-tolomeice tradiționale.

Aventura a culminat în procesul din 1633, când Galileo a fost condamnat de Tg Sfântul Oficiu și constrâns la abjurare.

Când Guigues publică Sfera Geografico-Celeste în 1700, au trecut aproape șaptezeci de ani de la proces: și totuși problema cosmologică nu este închisă.

⸻

Fantoma lui Giordano Bruno

Sărman mai ales raportul cu Giordano Bruno.

Guigues nu se limitează, așadar, la a propune o cosmologie tradițională generică: în carte abordează și problema existenței altor lumi și implicațiile pluralității sistemelor cosmice.

O mărturie deosebit de importantă este furnizată de un exemplar al primei ediții, al cărui descriere consemnează un pasaj la pagina 150 în care Guigues invocă explicit pe Bruno și condamnarea lui.

Această referință este de o semnificație extraordinară.

Bruno fusese ars la Roma în 1600, în Campo de’ Fiori, tot în legătură cu concepțiile sale filozofice și cosmologice. Ideea lui despre un univers infinit expansi și populat de nenumărate lumi aparținea unei concepții radical diferite de universul închis și ordonat al cosmologiei tradiționale.

Numele lui Bruno răsare, așadar, în Guigues aproape ca o umbră venită din secolul anterior, mărturie a unei dispute ce continua să străbată cultura europeană.

⸻

Din cosmologia antică până la Newton

Importanța istorică a Sferii Geografico-Celeste devine și mai evidentă dacă o plasăm între două epoci.

Pe una parte îl avem pe Tolomeu, a cărui cosmologie geocentrică domina de peste un mileniu.

Pe cealaltă parte avem noul univers de:
Copernic → Kepler → Galileo → Newton.

Kepler a transformat mișrile planetare prin celebrele sale trei legi; Galileo a modificat chiar modul de a observa natura; în fine, Isaac Newton, cu Philosophiae Naturalis Principia Mathematica din 1687, a oferit o teorie matematică a gravitației universale capabilă să lege căderea corpurilor terestre de mișcarea corpurilor cerești.

Și totuși, în 1700, Guigues publică încă o operă în care tradiția cosmologică anterioară își păstrează o forță proprie.

Exact acesta este corpul său valoric istoric: nu atestă doar ceea ce știința a descoperit, ci și ceea ce o parte a culturii europene a continuat să apere și să dezbată în timp ce paradigma științifică se schimba.

⸻

Semnificația dedicării către Gio. Ambrogio Centurione

Frontispiciul reveală în plus un alt element interesant.

Opera este dedicată:
„Prea Onor. Părinte Gio. Ambrogio Centurione al Societății lui Iisus”
predat ca rectore al Collegio dei Penitenzieri della Santa Casa di Loreto.

Dedicația situează deci cartea în cadrul unei rețele culturale și religioase precise, aceea a mediilor ecclesiastice și iezuitice italiene.

Legătura cu Loreto este deosebit de semnificativă: Santa Casa reprezenta unul dintre cele mai mari centre de devoțiune ale Italiei moderne, iar Collegio dei Penitenzieri reprezenta un mediu în care cultura religioasă, formarea și știința se întâlneau.

Opera nu apare, așadar, ca un simplu tratat astronomic destinat exclusiv specialiștilor: este totodată produsul unei culturi în care cunoașterea universului este înscrisă într-o viziune filosofică și religioasă mai amplă asupra creației.

⸻

Tipografia: Gio. Giacomo Komarek

Volumul a ieșit de la tipografia romană a lui Giovanni Giacomo Komarek, tipograf de origine boemă activ la Roma între sfârșitul secolului al XVII-lea și primii ani ai secolului al XVIII-lea.

Numele său apare asociat cu mai multe publicații romane importante ale epocii. Tabelele bibliografice atestă diversele sale sedii tipografice, între care l’Angelo Custode, la Torre del Grillo și la Fontana di Trevi.

Komarek nu a fost așadar un simplu tipograf ocazional. Atelierul său a participat la producerea unor opere de însemnătate culturală.

Dintre acestea figurează și monumentalul Perspectiva pictorum et architectorum de Andrea Pozzo, tipărit în mai multe părți între 1693 și 1700, altă operă profund legată de mediul iezuit roman și de reprezentarea matematică a spațiului.

Este o asociere deosebit de sugestivă: același mediu tipografic care publica știința perspectivii și a reprezentării spațiului contribuia la difuzarea unei opere consacrate reprezentării geografice și cosmologice a spațiului universal.

⸻

Un document al istoriei ideilor

Sfera Geografico-Celestă trebuie, așadar, să fie apreciată mult mai mult decât un simplu interes bibliografic.

Este un document al istoriei ideilor.

Valoarea sa constă și în contradicția aparentă pe care o conține: a fost publicată în 1700, atunci când noua astronomie a produs deja rezultate extraordinare, dar continuă să prezinte o viziune a cosmosului profund legată de tradiție.

Și tocmai această aparentă „rezistență” o face prețioasă.

Un concepător vechi nu spune doar ceea ce astăzi considerăm adevărat. El spune cum oameni ai unei anumite epoci încercau să înțeleagă lumea.

Guigues ne arată astfel un moment de tranzitie: o Europă în care Tolomeu nu a dispărut încă complet, Copernic nu este încă acceptat universal, Galileo este deja o figură istorică uriașă iar Newton a deschis abia o nouă eră a fizicii.

⸻

Concluzie

Sfera Geografico-Celestă de Marc-Antoine Guigues, publicată la Roma în 1700 de Giovanni Giacomo Komarek, este așadar o operă care se situează într-unul dintre momentele cele mai fascinante ale istoriei cunoașterii europene: acela în care ordinea cosmică veche întâlnește, și se confruntă treptat, cu știința modernă.

Printre paginile sale coexistă tradiția astronomică antic, cultura geografică, matematica, filosofia naturală și viziunea religioasă asupra universului. Referința la Bruno, confruntarea implicită cu Revoluția copernicană și contextul iezuit în care volumul s-a născut transformă ceea ce ar părea a fi un simplu tratat cosmografic într-o adevărată mărturie a lungii tranziții de la universul medieval și renascentist la universul modern.

Avere azi un exemplar al primei ediții înseamnă așadar a păstra nu doar o carte de astronomie din 1700, ci o mărturie materială a unei epoci în care omul începea să privească spre cer cu ochi noi, fără a renunța complet la aceia cu care îl priveau de secole.

Este în această tensiune între tradiție și revoluție, între credință și observație, între cosmosul moștenit de la antichitate și cel ce se năștea din descoperirile științei moderne, că se află farmecul cel mai autentic al Sferei Geografico-Celeste: o carte care nu aparține doar istoriei astronomiei, ci însăși istoriei modului în care omul a încercat să înțeleagă propriul loc în univers.

Colație și stare de conservare
23pp, (353pp) În stare excelentă de conservare, legătură scrofa veche de semnalat, ușoare fiorături la margini

Expediție
Livrare în doar 24 de ore lucrătoare în întreaga Europă și 48 de ore lucrătoare pentru țările din afara UE