Francis Bott (1904-1998) - Abstrakt

Primul lucru din operă al lui Francis Bott

Semnat și datat 1960
Dimensiuni 46x37
Fotografiile fac parte din descrierea stării.
Rama este un adaos oferit gratuit

Francis Bott (* 8 martie 1904 la Frankfurt pe Main; † 7 noiembrie 1998 la Lugano, Tessin; pe numele real Ernst Bott) a fost, ca pictor german, reprezentantul „Școlii a doua din Paris”, adică al „Informalului” francez. Opera sa artistică prezintă două direcții aparent antagonice: obiectualitatea surreală și fantasmatică și abstracția tachistă, geometrizată. Opera sa cuprinde picturi, vitralii, desene, acuarele, guașe, ansambluri plastice și obiecte; a activat, de asemenea, ca scenograf.

Francis Bott provine dintr-o familie burgheză, însă o copilărie neliniștită l-a purtat de timpuriu, cu familia părintească, în Franța, Belgia, Olanda și în Elveția. Din 1910 a urmat diverse școli și internate de limbă franceză în Elveția și în Belgia. În 1918 familia se întoarse în Germania (Colonia), unde Bott l-a cunoscut pe Anton Räderscheidt și a fost apropiat de cercul lui Heinrich Hoerle și Max Ernst. Încercările de a munci ca bucătar sau într-un birou al tatălui său au eșuat.
Influențat de convorbirile cu „Kölner Progressiven” și de sentimentul lor anti-război, Bott și-a construit o viziune anarhistă asupra lumii. Dorința sa de libertate individiduală l-a determinat, după moartea tatălui în 1921, să accepte un stil de viață nomad, în calitate de vagabond politic de stânga, pe parcursul căruia a ajuns, printre altele, la Berlin și pe post de pasager ilegal sau bucătar pe un vas în SUA și în Mexic.
La Berlin l-a cunoscut pe Herwarth Walden și cercul din jurul „Sturm” în 1924. În același an, în Dresda, s-a întâlnit cu soția sa viitoare, Maria Gruschka („Manja”), o fiică a unui rabin născută în Polonia. Întors în Berlin, Bott s-a orientat în 1925, prin contactul cu Bertolt Brecht, în special către teatru.
În 1926 Bott și Manja s-au mutat în Viena. El își câștiga existența acum ca cântăreț de stradă, actor ocasional și pictor de afise. Legătura sa cu Bertolt Brecht nu s-a rupt, iar astfel Bott și Manja s-au alăturat în 1928 Partidului Comunist German (KPD). În 1930 criza economică mondială i-a obligat pe cuplu să se mute din Viena la prieteni de partid în Frankfurt pe Main, însă în 1932 au ajuns din nou în Viena. Bott a fost condamnat în lipsă la închisoare în Frankfurt pe Main pentru activitatea sa politică locală, 1933 a fost arestat în Nürnberg, dar a reușit să fugă înapoi la Viena. Acolo, de asemenea, a fost arestat; urma să fie expulzat în Germania, dar a fost transferat la granița cehă, astfel încât Francis Bott și Manja au ajuns la Praga.
Aici a intrat în Contact cu expresionistul austriac Oskar Kokoschka. Acesta l-a convins că este un pictor, iar Bott a fost inspirat să se îndrepte de acum înainte în mod constant către artă.
1936, Bott și Manja au fost nevoiți să părăsească Cehoslovacia și, după o rută prin Zagreb (Iugoslavia) și Nordul Italiei, au ajuns în 1937 la Paris, unde Bott l-a cunoscut personal pe Max Ernst și pe Pablo Picasso. După o scurtă participare la Războiul Civil Spaniol în cadrul batalionului Thälmann, Parisul a devenit centrul de viață al cuplului.
1938 Francis Bott a co-fondat Bundul artiștilor germani Liberi (Freier Deutscher Künstlerbund).
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la 1 august 1939, a fost internat; s-a înrolat ca voluntar în armata franceză, dar inițial a fost transferat în diferite lagăre. În 1940 i-a fost repartizată unei unități a armatei britanice și a ajuns la Toulouse, unde Manja era deja sosită. După încheierea luptelor, Bott a fost înscris într-o listă de 87 de luptători germani rezistenți, care, în conformitate cu tratatul de armistițiu, urmau să fie predători naziștilor. A dispărut și a lucrat ca vulcanist în Couiza, sud de Carcassonne, în Corbières.
Pe 14 octombrie 1940 s-a căsătorit Francis Bott cu Maria Gruschka, o concesie lumii burgheze din care provenea. Când la 11 noiembrie 1942 trupele germane au ocupat „Franța de la Vichy”, Francis și Manja Bott s-au retras la Aurillac, în departamentul Cantal (centrul Franței), iar Bott s-a alăturat grupului de rezistență „Francs-tireurs et partisans”. După eliberarea Parisului în 1944, Bott și soția lui s-au întors acolo, iar Bott și-a câștigat existența prin muncă ocazională. În 1946, Bott și Manja și-au ocupat un atelier la Montparnasse. Franța a rămas țara lor de adopție. În 1961 Manja a murit, din cauza bolilor pe care le-a dobândit în timpul persecuției.

etc.