Matteo Ciffo - Frammenti - Eracle

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987)
- Titlu Fragmenti-Eracle
- Anul 2026 . Proba de artist 1/2 (Editie nr. 8 exemplare)
- Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Materiale: fuziune la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAMMENTI

Compararea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Acele forme, istororic asociate cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt preluate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu este more înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reconstituită, dezvăluind propria natură instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o structură nouă în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare etern își dezvăluie vulnerabilitatea.Forma clasică supraviețuiește, dar transformata: nu mai simbol al imortalității, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.



MATTEO CIFFO

Născut în Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe material, pe transformarea lui și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea pornește de la un raport direct cu materiale nobile și complexe precum pulberile de marmură și piatra, pigmenți naturali, care armean, oxizi și metale. Nu le consider simple instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea unei renașteri.

Printr-un proces pe care îl consider mai degrabă ritual decât scultural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica ia naștere din observare și din dorința de a reda viață ceea ce a fost fracturat, abandonat sau uitat. Fragmentele și resturile, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materie originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja o poveste în ele. Le descompun și le reambal, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei condiții noi. Fiecare operă sw apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine altceva.

Călătoria își asumă forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materiale care deja au avut o existență, le descompun și le recompile pentru a genera forme noi și identități. Fiecare creație apare dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stat continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent veșnice și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare neschimbat dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină o parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul înconjurător.
Perfecțiunea cedează loc fragilității, iar veșnicia se manifestează ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autor, păstrând pe suprafața ei urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, mi-am construit traseul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu urmărește controlul, ci acompanierea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe conviețuiesc și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, oferind materiei o dimensiune profund contemporană și umană.