Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
1 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 142824 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Operă de artă contemporană italiană a lui Alessandro Padovan, intitulată „3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)”, ediție unică din 2026, materiale fier și lemn, dimensiuni 32 × 32 × 12 cm, tehnică Screw Art, semnată manual, în stare excelentă, vândută de Galleria și însoțită de o vitrină din plexiglas.
Descriere de la vânzător
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, repetiția și materia elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic căutării mele: vița.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice precise pe suprafața portocalie. Șurubul, elementul de obicei asociat asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o veritabilă vibrație vizuală. Dintr-o viziune frontală compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata ei natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol de construcție și distrugere în același timp: ceea ce în mod normal servește la a uni și a fixa este utilizat pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că apare identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa de Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în tiparul Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural lucrări ale marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri antic și mărci recunoscute universal precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci citate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest demers face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, repetiția și materia elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic căutării mele: vița.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice precise pe suprafața portocalie. Șurubul, elementul de obicei asociat asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o veritabilă vibrație vizuală. Dintr-o viziune frontală compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata ei natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol de construcție și distrugere în același timp: ceea ce în mod normal servește la a uni și a fixa este utilizat pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că apare identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa de Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în tiparul Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural lucrări ale marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri antic și mărci recunoscute universal precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci citate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest demers face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
