față funerară superbă - Achantis - Ghana (Fără preț de rezervă)

Cap funerară - Ashanti - Ghana
În Africa, olaritul este aproape mereu lucrarea femeilor, uneori profesioniste sau soții de Fierari ca în Sudan. Argila provenită din „pântecele pământului”, munca acestei materii de către femei capătă astfel o semnificație puternică.
Sculpturile funerare Akan sunt unul dintre pilonii patrimoniului cultural bogat al acestui popor. Sursele orale și scrise confirmă asocierea acestei practici cu regalitatea, cel puțin în cele mai vechi perioade, înainte de a se populariza spre mijlocul secolului al XIX-lea.
Aceste capete sunt reprezentări stilizate ale celor trecuți în neființă,-modelate la comandă după deces.
Aveau scopul de a fi așezate pe o platformă protejată de un acoperiș de paie, deasupra mormântului celui dispărut. Portretul realizat asigură prezența și participarea celui dispărut la propriile sale funeralii.
Expresia artistică reproduce o față ale cărei ochi sunt practic închiși. Doar o fisură subțire lasă să pătrundă o legătură încă firavă între lumea celor vii și cea a morților.
Găsim adesea urme de vopsea asociate inciziilor grafice tradiționale, cum ar fi cicatricele.
Termenul Akan, cuprinzând mai multe subgrupuri, adăpostește multe variante stilistice coexistente.
Oalele de nuanță neagră provin în general din Ashanti, care le dau această culoare prin expunere la fum sau prin aplicarea unui lac.
În cazul fragmentelor cu capul plat, precum cel prezentat aici, ar fi un fragment din „urișetele de vase” (Abusa Kuruwa). Se poate observa, la pagina 97 a cărții „Ghana ieri și azi”, o fotografie din secolul al XIX-lea reprezentând o acumulare de astfel de vase, adesea foarte mari, cu 3–6 capete de acest tip pe dreptunghiul superior și una mai mare pe capac.
Fotografia nu este comentată, însă, conform altor surse, aceste vase Abusa Kuruwa ar servi drept receptacule pentru podoaba capilară a celor din neamul lor, aparent depuse în puzderie departe de sat și în afara acestuia.