M. de Fourcroy - Élemens d'Histoire Naturelle et de Chimie - 1786

Opera pe care o avem în față este L'Élémens d’histoire naturelle et de chimie de Antoine-François de Fourcroy, publicată la Paris în 1786 de librarul Gaspard-Joseph Cuchet. Este important să precizăm de la început un detaliu: nu este vorba despre o carte din secolul al XIX-lea, ci despre o lucrare din a doua jumătate a Veacului Lăuntric, în mod precis din 1786. Și tocmai această plasare temporală o face deosebit de semnificativă: volumul s-a născut într-unul dintre momentele cele mai fascinante ale istoriei europene, când cultura iluministă transforma profund modul de a concepe natura, medicina și știința.

Autorul: Antoine-François de Fourcroy

Antoine-François de Fourcroy s-a născut la Paris în 1755. Fiul unui farmacist, a urmat studiile de medicină și a obținut doctoratul în 1780, dar adevărata sa vocație a devenit curând chimia. A fost elev al lui Jean-Baptiste-Michel Bucquet, unul dintre protagoniștii învățământului chimic parizian, iar chiar în laboratorul maestrului său a început să țină lecții particulare.

Cariera lui a fost rapidă. În 1784 i-a succestat lui P. J. Macquer la Predarea chimiei la Jardin du Roi, unul dintre cele mai importante centre științifice din Franța. Lecțiile sale atrăgeau un public numeros datorită capacității sale extraordinare de a face înțelese probleme științifice care, la acea vreme, erau extrem de complexe. În 1785 a intrat, de asemenea, în Académie Royale des Sciences.

Fourcroy nu a fost doar un om de știință: a fost și un mare propagator. Ambiția sa era să aducă chimia în afara laboratoarelor și a cercurilor restrânse ale specialiștilor, transformând-o într-o disciplină ordonată, predabilă și accesibilă. Société d'Histoire de la Pharmacie subliniază tocmai rolul fundamental pe care l-au avut cursurile sale și operei sale în difuzarea „noii chimii”.

Opera și conținutul său

Cartea se naște dintr-un ciclu de lecții pe care Fourcroy începuse să le predice în propriul laborator. Prima versiune, publicată în 1782, purta titlul Leçons élémentaires d'histoire naturelle et de chimie. Cea de-a doua ediție, la care aparține volumul fotografiat, a fost profund extinsă și a dobândit titlul Élémens d'histoire naturelle et de chimie. A fost publicată în patru tomo. Al patrulea tomo conține peste cinci sute de pagini și este însoțit, în ediția totală, de ilustrații științifice.

Importanța titlului este deja revelatoare. Fourcroy nu consideră chimia ca o disciplină izolată: o pune în relație cu științele naturii, cu medicina și cu studiul sistematic al fenomenelor lumii fizice. Scopul său era să construiască un cadru metodic al cunoștințelor chimice disponibile și să compare diferitele teorii existente la acea vreme.

Suntem așadar în fața unei cărți care aparține unei faze de tranziție științifică. De secole, natura fusese interpretată prin categorii moștenite din tradiție; în secolul al XVIII-lea, însă, oamenii de știință încep să ceară observații mai precise, experimente reproductibile, clasificări riguroase și un limbaj științific comun.

Relația cu Lavoisier și revoluția chimiei

Pentru a înțelege cu adevărat valoarea acestei opere, trebuie să o situăm în contextul așa-numitei revoluții chimice.

Unul dintre protagoniștii absoluți ai acestei transformări a fost Antoine-Laurent Lavoisier. Fourcroy l-a cunoscut direct pe Lavoisier și, după o perioadă inițială de ezitare, i-a aderat teoria antiphlogistică în 1786. Puțin mai târziu a colaborat cu Lavoisier, Guyton de Morveau și Claude-Louis Berthollet la Méthode de nomenclature chimique din 1787, menită să ofere noii chimii un limbaj mult mai rațional.

Acest pas este esențial. Știința nu stătea pur și simplu să descopere substanțe noi: învăța să le denumească și să le organizeze într-un mod nou. Limbajul devenea un instrument al cunoașterii.

Este semnificativ faptul că, la numai trei ani după această ediție, în 1789, Lavoisier ar fi publicat celebrul sau Traité élémentaire de chimie, tot la Cuchet. Cartea lui Fourcroy se situează astfel tocmai în inima acelei perioade intelectuale care a dat chimiei moderne unele dintre fundațiile sale.

Leporătorul, librarul și cultura cărții

Pe pagina de titlu apare semnătura “Chez Cuchet, Libraire, rue & hôtel Serpente”. Este vorba despre Gaspard-Joseph Cuchet, librar parizian activ în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Sursele îl plasează în rue et hôtel Serpente, adresă care a devenit asociată cu activitatea sa editoriale.

Este oportun să distingem rolul librarului de cel al tipografului în sens propriu: pagina de titlu a acestui volum identifică Cuchet ca librar/editor, dar nu ne poate permite de unul singur să-i atribuim fizic compoziția tipografică și imprimarea. Această distincție este importantă pentru că în secolul al XVIII-lea producția unei cărți implica adesea o rețea de diferite figuri: autor, tipograf, librar, gravori și alți meșteri.

Cuchet nu a fost oricum un nume marginal în peisajul editorial științific parizian. Catalogul său cuprindea opere de mare însemnătate și, câțiva ani mai târziu, el ar fi publicat și Traité élémentaire de chimie al lui Lavoisier. Librăria sa se afla, deci, în cadrul acelui circuit parizian în care ideile științifice, filosofice și politice circulau rapid.

O carte în pragul Revoluției

Data de 1786 conferă volumului o fascinație istorică suplimentară. Sunt la doar trei ani de Revoluția franceză din 1789.

Lumea în care scrie Fourcroy este încă cea a Ancien Régime-ului, dar temeliile sale culturale se schimbă deja. Iluminismul a răspândit ideea că rațiunea și observația pot fi aplicate sistematic realității. Enciclopedia lui Diderot și d’Alembert, publicată în deceniile anterioare, contribuise la transformarea cunoașterii într-un proiect colectiv de clasificare și difuzare a înțelepciunii.

Fourcroy întruchipează perfect acest spirit: știința nu trebuie să fie doar practicată, ci și învățată, ordonată și difuzată.

Și este semnificativ faptul că același om care, în anii 1780, era cufundat în laboratoare și săli de știință ajunge, după 1789, direct în istoria politică a Franței. În timpul Revoluției a participat la viața politică și în 1793 a intrat în Convenția Națională. Ulterior, sub Napoleon, a avut responsabilități importante în domeniul învățământului și a contribuit la reorganizarea învățământului științific.

Întâmplarea personală a lui Fourcroy devine astfel aproape un pod între două ere: iluminismul științific și Franța revoluționară și napoleoniană.

Impactul operei

Importanța Élémens nu rezidă doar în informațiile științifice singulare conținute în text, multe dintre ele urmând să fie depășite mai târziu. Valoarea lor istorică constă în principal în capacitatea de a sistematiza și difuza o disciplină într-o transformare accelerată.

Fourcroy a fost, în acest sens, unul dintre marii-mediatori ai revoluției științifice. Lecțiile sale ajungeau la un public foarte larg, iar cărțile sale permiteau ideile discutate în laboratoare și academii să circule mult dincolo de locul unde fuseseră concepute. Société d'Histoire de la Pharmacie își amintește că a ajuns să publice peste 150 de memorii științifice, multe dintre ele realizate în colaborare cu Louis-Nicolas Vauquelin, discipolul și colaboratorul său.

Cartea atestă astfel o schimbare profundă: cunoașterea științifică începe să devină din ce în ce mai publică, metodică și internațională.

Un obiect care spune istoria

Să privești în prezent acest volum înseamnă a observa în mod inevitabil ceva mai mult decât o carte veche de chimie.

Coperta frontală păstrează o urmă materială a unei ere: compoziția tipografică, hârtia, cerneala, aranjamentul riguros al inscripțiilor, indicarea privilegiului Académie Royale des Sciences și formula editorială ne redau lumea tiparului științific din secolul al XVIII-lea.

Și, mai ales, cartea poartă cu sine o coincidență istorică extraordinară: în timp ce aceste pagini erau tipărite la Paris, vechea societate europeană se apropia de una dintre cele mai mari rupturi din istoria sa. Puțini ani îi despărțeau pe acest volum de cucerirea Bastiliei, de Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului și de transformarea politică a Franței.

Istoria științei și istoria politică, aparent diferite, se întâlnesc astfel în același obiect.

Concluzie

Élémens d'histoire naturelle et de chimie de Fourcroy pot fi considerate o mărturie privilegiată a epocii în care rațiunea iluministă începuse să se transforme în metodă științifică modernă.

Autorul, medic, chimist și mare ilustrator; librarul Cuchet, inserat în mediul editorial parizian vioi; confruntarea cu Lavoisier și cu revoluția nomenclaturii chimice; apropierea cronologică față de Revoluția franceză: toate contribuie la a face din acest volum un obiect în care converg știința, cultura, tehnica și istoria politică.

Farmecul său cel mai autentic, cu toate acestea, constă poate tocmai în natura sa materială. Acele pagini nu spun doar istoria chimiei: ele însele sunt un fragment al istoriei. Au traversat peste două secole și păstrează încă amprenta unui moment irepetabil, când Europa învăța să privească natura cu ochi noi.

În acest sens, cartea lui Fourcroy nu este doar un tratat științific vechi. Este o mărturie a Epocii Luminilor, o relicvă a nașterii chimiei moderne și, în același timp, o ușă tăcută prin care se zărește lumea nouă ce avea să se nască.

Colaționare și starea de conservare
Tomă Colationare
Tom I XCIX, [1], 426 p.
Tom II [4], 523, [3] p.
Tom III [4], 547, [3] p.
Tom IV [4], 537, [1] p., 8 tavole/tabele ripiegate

Stare excelentă de conservare, de semnalat ușoare fiorituri și câteva insecte xilofage doar pe câteva pagini la margini, uzuri minore ale pliurilor tavolelor dar în ansamblu exemplar excelent de raritate

Expediere
Express în doar 24 de ore lucrătoare în toată Europa, în timp ce pentru țările din afara UE 48 de ore lucrătoare