Lluís Domingo Abelló (1917) - La arboleda verde

Pictura Subastas presentează această magnifică operă de artă aparținându-i lui Domingo Abelló, care reprezintă o pădure extinsă de măslini deasupra unor câmpuri verzi și ondulate, sub un cer albastru intens ce anunță mișcarea vântului și a norilor. Pictura se remarcă prin tehnica sa remarcabilă și calitatea picturală ridicată pe care o transmite.

· Dimensiuni cu ramă: 71x81x6 cm.
· Dimensiuni fără ramă: 46x55 cm.
· Ulei pe placă semnat manual de artist în partea stângă a lucrării, Domingo Abelló.
· Lucrarea se află în stare bună de conservare.
· Opera se vinde cu o ramă superbă (inclusă în licitație ca donație).

Opera provine dintr-o colecție privată exclusivă din Girona.

Notă importantă: fotografiile incluse fac parte integrantă din descrierea lotului. Reprezentare digitală în mockup orientativ; pot exista diferențe față de articolul real în culoare, scară și detalii.

Tabloul va fi ambalat profesional de un expert IVEX (https://www.instagram.com/ivex.online/), folosind materiale de înaltă calitate pentru a-i garanta protecția. Prețul transportului acoperă atât costul ambalajului profesional, cât și transportul propriu.
Expedierea se va face prin Poștă, GLS sau NACEX cu urmărire. Livrări disponibile la nivel internațional.

------------------------------------------------------------------

Acest tablou reprezintă un peisaj rural amplu dominat de o succesiune de copaci stufoși care se întinde din planul întâi până către dealurile orizontului. Vegetația, abundentă și plină de nuanțe de verde diferite, ocupă cea mai mare parte a compoziției, în timp ce un cer albastru intens și schimbător acoperă zona superioară. Scena transmite prospețimea unui teritoriu fertil, deschis și liniștit, în care copacii par să crească liber urmând ondulările terenului.

În planul întâi ies în evidență trei copaci de mari dimensiuni, coroanele lor rotunjite formând o bandă vegetală puternică. Tulpinile lor urcă din partea de jos și se separă în ramuri scurte ce susțin un frunzis dens. Apropierea acestor exemplare face ca ele să funcționeze ca o intrare naturală în peisaj, situând privitorul foarte aproape de pădure.

Copacul situat în stânga prezintă o tulpină deschisă și ușor înclinată. Coroana sa se extinde spre ambele părți printr-o combinație de verzi profunzi, turcoaze, galben și zone mici aproape negre. Neregularitatea conturului său sugerează frunze agitate de vânt, în timp ce umbrele interioare oferă volum și o senzație de densitate vegetală.

În centrul se înalță un alt copac, cu tulpina mai închisă și verticală. Coroana sa se împarte în mai multe grupuri de frunze care combină verzi azurii, smaralde și reflexe galbenicioase. Deschiderea dintre ramuri permite contemplarea părții din spatele câmpului. Acest copac central funcționează ca un punct de unire între planul întâi și rândurile de vegetație care avansează spre distanță.

La dreapta apare un al treilea copac de prezintă mare, cu o coroană largă ce se prelungește dincolo de marginea imaginii. Nuantele sale verzi sunt însoțite de violete, granate și zone foarte întunecate care marchează umbrele. Tulpina coboară ferm spre pământ și aduce stabilitate ansamblului. Pozitia sa echilibrează vizual copacul din stânga.

Coroanele celor trei exemplare aproape se ating, formând o bandă continuă. Cu toate acestea, fiecare copac își păstrează o siluetă proprie și recognoscibilă. Diferențele de mărime, înclinare și culoare creează un ritm variat, evitând monotonie. Repetiția formelor rotunde intensifică idea unei păduri cultivate sau unui câmp de măslini.

Solul din planul întâi este alcătuit din verde deschis, turcoaze, griuri, ocruri, maro și accente roșcate. Unele zone par acoperite de iarbă, în timp ce altele lasă la iveală pământul. Benzile calde care traversează orizontal partea de jos ar putea reprezenta pietre, rădăcini, drumeții sau sectoare ale terenului unde vegetația este mai puțin abundentă.

În spatele primului rând de copaci se întinde un câmp luminos de verzi gălbuiți. Diferitele benzi orizontale sugerează ușoare denivelări, parcele cultivate sau drumuri ce traversează proprietatea. Zonele mai deschise par să primească direct lumina, în timp ce ariile verzi mai intense indică mici depresiuni sau sectoare acoperite de vegetație mai densă.

În planul intermediar apare un nou rând de copaci, ușor mai mici. Tulpinile lor întunecate se înclină în direcții diferite și susțin coroane rotunjite care repetă formele exemplarelor apropiate. Această succesiune conferă adâncime și permite a imagina o plantare extinsă ce continuă dincolo de vizibil.

Unul dintre copacii din planul intermediar, situat spre stânga, pare să se încline evident. Coroana lui este formată din verzi închiși, azurii și galbeni. Înclinarea tulpinii și direcția ramurilor aduc mișcare, ca și cum vântul ar străbate peisajul dintr-o parte obligând copacii să se adapteze la forța lui.

În centru se observă alt copac a cărui coroană capătă o formă aproape circulară. Verziile deschise din partea superioară contrastează cu umbrele albăstruie și mov din interior. În jurul său apar alte mase vegetale care se suprapun, creând impresia unui câmp plin de copaci distribuiți pe diferite niveluri.

Zona dreaptă a planului intermediar adună mai mulți copaci apropiați unii de alții. Coroanele lor formează o bandă verde închis care se integrează cu terenul din fund. Repetiția tulpinilor și ramurilor stabilește un ritm diagonal ce dirijează privirea spre dealul situat în partea superioară dreapta.

La distanță se întinde un deal larg, în nuanțe de verde deschis, turcoaz și albastru. Pe suprafața lui apar forme mici rotunjite care reprezintă copaci mai îndepărtați. Dimensiunea sa redusă contribuie la senzația de profunzime. Unii apar ca pete verzi simple, în timp ce alții păstrează o referință ușoară la trunchi și coroana.

Dispunerea copacilor pe deal sugerează un peisaj cultivat de generații. Nu apar construcții sau figuri umane, dar regularitatea unor rânduri permite să se imagineze intervenția celor care lucrează pământul. Prezența umană se percepe indirect în organizarea teritoriului și în grija pentru pădure.

În partea stângă a orizontului se înalță o colină mai înaltă. Suprafața sa reunește verzi intens, galbenuri și mici nuanțe albăstrui. Forma rotunjită a acestui înălțim pare să contrasteze cu orizontalitatea terenului central. Prezența sa ajută la închiderea peisajului și creează o tranziție treptată către cer.

În partea dreaptă, dealurile sunt mai netede și însoțite de o bandă de nuanțe ocr și roșiatice. Această zonă caldă poate evoca pământ uscat, un drum îndepărtat sau un teren proaspăt lucrat. Copacii mici aflați pe creastă par a se tăia împotriva cerului și marchează limita dintre pământ și spațiul superior.

Cerul deține o forță mare în cadrul scenei. Nuanțele albastre intense domină întreaga zonă superioară și variază de la tonuri adânci la altele mai deschise și luminoase. Între ele apar mici deschideri gălbui, albăstrui și verzui care sugerează o lumină care pătrunde printre nori.

Atmosfera pare instabilă și schimbătoare. Unele zone ale cerului prezintă o întunericire considerabilă, în timp ce altele permit luminii să atingă câmpurile. Această alternanță te face să te gândești la o zi vânturoasă, poate în preajma unei furtuni, în timpul căreia norii se deplasează rapid și iluminația peisajului se transformă continuu.

Contrastul dintre cerul albastru și vegetația verde creează o imagine plină de prospețime. Deși ambele aparțin unei game reci, galbenurile, ocrurile, roșiaticele și violeturile introduc varietate și căldură. Aceste mici accente de culoare se răspândesc în întreaga scenă și previn ca peisajul să pară omogen.

Lumina pare să străbată câmpurile într-un mod neregulat. Unele benzi dobândesc un verde gălbui foarte luminos, în timp ce altele rămân acoperite de umbre albăstrui. Copacii de asemenea afișează această alternanță între claritate și întunecare, întărind impresia că norii se deplasează peste teren și proiectează umbre în mișcare.

Scena transmite o senzație de viață naturală intensă. Copacii par rezistenți, adânc rădăcinați în pământ și obișnuiți cu vântul. Tulpinile lor înclinate și coroanele dens reduce sugerează că au crescut adaptându-se mediului. Pădurea devine astfel o imagine de continuitate, forță și permanență.

Peisajul invită, de asemenea, la a imagina sunetele câmpului: vântul printre frunze, frecarea ramurilor, mișcarea ierbii și liniștea colinelor îndepărtate. Absența oamenilor permite ca natura să ocupe întreaga scenă. Privitorul poate să se simtă situat în interiorul proprietății, protejat de copaci și înconjurat de o extinsă varietate de verzi.

Compoziția păstrează un echilibru între apropiere și distanță. Copacii mari din planul întâi oferă soliditate, rândurile din planul intermediar creează adâncime, iar dealurile din fund extind teritoriul. Cerul, la rândul său, acoperă întreaga scenă cu o atmosferă dinamică care contrastează cu stabilitatea trunchiurilor.

În ansamblu, acest tablou oferă o viziune viguroasă și luminosă a unui peisaj rural acoperit de o pădure extinsă, posibil un câmp de măslini, ce se prelungă până spre dealurile line ale orizontului. Multe nuanțe de verde, trunchiuri înclinate, pământuri ocr și cerul albastru cu nori în schimbare construiesc o scenă plină de mișcare și adâncime. Opera transmite prospețime, libertate și o legătură profundă cu natura, celebrând rezistența copacilor și liniștea vieții la țară.