Luigi Rossanigo (1948) - Presenze specchianti

În acest interval expediez doar în UE

Opera propusă este o placă subțire de aluminiu lucios, în relief (goffrură) și numerotată PdA 1/2, având dimensiunile de 21x15 cm, sprijinite pe carton, semnată pe placă și pe verso - vizibilă în ramă de aproximativ 17x12 cm - cu ramă de 32x23 cm.
lucrarea va fi ambalată cu grijă și expediată în maximum 3 zile, însoțită de autentificare pe fotografi, semnată de artist – gata de agățat sau de sprijinit –
expediție cu urmă și asigurată – (din păcate fotografia nu surprinde fidel detaliile).

Pentru cei care apreciază inovațiile și suflul secolului XX, ar fi o operă cu adevărat interesantă, în tiraj de doar 2 exemplare – practic ca un exemplar unic – semnată pe placă – cu ramă de 32x23x2 cm – operă potrivită tuturor tipurilor de mobilier.

Pentru cei care apreciază inovațiile secolului XX, îmbunătățite prin tehnică în anii 2000 – operă intrigantă și inovativă – de neratat (acestea sunt opere de colecționat, întrucât în prezent Rossanigo rămâne singurul artist care se aventurează în gofrarea pe metal – într-o zi va exista cineva care să o asocieze acestei tehnici, așa cum s-a întâmplat deja de multe ori – din păcate, este alegerea de a rămâne artist independent și un cercetător neobosit)

…în desfășurarea lentă și constantă a cercetării sale, Luigi Rossanigo a urmat o formare artistică particulară, caracterizată de experiențe variate în diferite discipline. Din primele experiențe picturale, în care subiectul era tratat cu referire directă la real, artistul, în prima jumătate a anilor ’70, s-a apropiat treptat de o concepție abstractă despre formă, sintetizată într-o gestualitate rapidă și sinceră. Această paranteză informală și-a găsit o evoluție naturală într-un suprarealism trăit cu o intenție introspectivă foarte personală, între deformări abnorme ale realității, marcate cu precizia unui aventurier secolare. Cultivând în același timp plăcerea pentru arta prețioasă a bijuteriei și apropiindu-se de mediul sculptural din Carrara, artistul polivalen a simțit necesitatea de a se aventura în definirea volumetrică a blocului de marmură, transferând pe acesta interpretarea tridimensională a operei deja imaginată pentru bijuteria aurită. Acest drum l-a determinat pe Rossanigo să modifice amplasarea structurală a picturii, trecând la realizarea de tensostructuri și compuși polimaterici, o nouă dialectică în care s-a materializat acordul dintre pictură și sculptură.