Diego Dattola - Ciò che resta (diptych)





31 € | ||
|---|---|---|
28 € | ||
25 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 143856 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Diego Dattola prezintă Ciò che resta, un diptych original din 2024 în ulei pe pânză (două panouri puse alături, 60 × 80 cm în total; fiecare panou 60 × 40 cm), semnat la spate, cu Certificat de Autenticitate, în stare excelentă, provenind din Italia, realizat într-un stil contemporan și expediat montat pe două grinzi de pânză.
Descriere de la vânzător
Artist: Diego Dattola
Title, year, and medium: *Ciò che resta* (What Remains), 2024, ulei pe pânză
Dimensions: Panou unic: 60 × 40 cm. Total (diptych așezat alături): 60 × 80 cm
Signature details: Semnat și datat pe verso
Edition: Opus original
Provenance: Colecția artistului
Documentation: Certificat de Autenticitate (CoA)
Condition: Lucrare recentă (2024), în stare originală excelentă fără restaurări sau defecte.
Shipping: Expediată montată pe două bețe de stretcher, așa cum este un diptych.
Exhibited at: "Biennale di Messina 2025 | 27 septembrie – 23 noiembrie 2025 | Camera de Comerț | Messina".
Work description:
În acest diptych, artistul construiește un peisaj interior în care emoția devine corp, prezență și — în final — absență. Figura feminină, scufundată în nuanțe monocolore de albastru, iese din semiîntuneric ca un gând pe cale să prindă formă. Totuși, nu există o definiție stabilă: fața se dublează, iar mâinile se dizolvă într-un gest evanescen.
Este imaginea unei emoții ce se mișcă în interiorul corpului, vibrând și zdrobindu-se în spațiul unei singure clipe.
În al doilea panou, subiectul dispare. Ecoul figurii se reduce la o umbră, o pată abstractă, ca și cum carnea ar fi cedat memoriei, ca și cum intensitatea emoției ar fi consumat însăși forma sentimentului. Prezența se transformă în spirit, dizolvându-se în albastrul unei emoții atât de profunde încât devine invizibilă. Alegerea albastrului — o nuanță rece, dar emoțional intensă — evocă o stare de melancolie, introspecție și tăcere. Este culoarea gândului nocturn, a jertfei blânde, a detașării conștiente. Cu toate acestea, pictura nu este niciodată plată: materialul vibrează, formează straturi și pulsează. Ca emoția însăși — care nu poate fi cu adevărat surprinsă, dar își lasă amprenta pe suprafețe prin urme vizuale subtile.
Opera nu descrie o față sau un corp, ci starea în schimbare a sufletului. Figura este mai mult o proiecție decât un subiect: ceea ce rămâne din noi când ne predăm sentimentului, sau când sentimentul ne părăsește.
Artist: Diego Dattola
Title, year, and medium: *Ciò che resta* (What Remains), 2024, ulei pe pânză
Dimensions: Panou unic: 60 × 40 cm. Total (diptych așezat alături): 60 × 80 cm
Signature details: Semnat și datat pe verso
Edition: Opus original
Provenance: Colecția artistului
Documentation: Certificat de Autenticitate (CoA)
Condition: Lucrare recentă (2024), în stare originală excelentă fără restaurări sau defecte.
Shipping: Expediată montată pe două bețe de stretcher, așa cum este un diptych.
Exhibited at: "Biennale di Messina 2025 | 27 septembrie – 23 noiembrie 2025 | Camera de Comerț | Messina".
Work description:
În acest diptych, artistul construiește un peisaj interior în care emoția devine corp, prezență și — în final — absență. Figura feminină, scufundată în nuanțe monocolore de albastru, iese din semiîntuneric ca un gând pe cale să prindă formă. Totuși, nu există o definiție stabilă: fața se dublează, iar mâinile se dizolvă într-un gest evanescen.
Este imaginea unei emoții ce se mișcă în interiorul corpului, vibrând și zdrobindu-se în spațiul unei singure clipe.
În al doilea panou, subiectul dispare. Ecoul figurii se reduce la o umbră, o pată abstractă, ca și cum carnea ar fi cedat memoriei, ca și cum intensitatea emoției ar fi consumat însăși forma sentimentului. Prezența se transformă în spirit, dizolvându-se în albastrul unei emoții atât de profunde încât devine invizibilă. Alegerea albastrului — o nuanță rece, dar emoțional intensă — evocă o stare de melancolie, introspecție și tăcere. Este culoarea gândului nocturn, a jertfei blânde, a detașării conștiente. Cu toate acestea, pictura nu este niciodată plată: materialul vibrează, formează straturi și pulsează. Ca emoția însăși — care nu poate fi cu adevărat surprinsă, dar își lasă amprenta pe suprafețe prin urme vizuale subtile.
Opera nu descrie o față sau un corp, ci starea în schimbare a sufletului. Figura este mai mult o proiecție decât un subiect: ceea ce rămâne din noi când ne predăm sentimentului, sau când sentimentul ne părăsește.

