Massimo Riccò - African sunset

#collectorscorner

Operă unică, direct din studioul artistului.
Dimensiuni 60x70 cm grosime 2 cm, realizată pe pânză de bumbac pur montată pe șasiu din lemn de pin de calitate, lucrată integral în Italia.
Operă însoțită de Certificat de Autenticitate semnat personal de artist, cu agățare centrală, lac protector final, gata de a fi atârnată.

Massimo Riccò s-a născut în Modena în 1961, unde trăiește și lucrează în prezent. Spre sfârșitul anilor ’90 intră în lumea artei, desenează cu creioane, cărbune și sanguine, dar foarte repede trece la culoare prin tehnicile de culoare de ulei și acrilic.
După o primă abordare de tip peisagistic impresionist, de caracter predominant figurativ, în decursul anilor s-a conturat o evoluție constantă, către ruptura formei, încredințând culorii rolul de a conferi lucrării forță și dinamică.
Relația constantă este căutarea componțională de subiecți din diverse naturi și studiul diferitelor materiale pentru a utiliza pentru a reda eficient limbajul artistic.
De ani buni se ocupă, pe lângă producția artistică, și de predarea artei picturale, în încercarea de a stimula creativitatea și interpretarea personală, o provocare constant lansată, în armonie cu ceea ce este viziunea sa despre artă.
În afară de numeroasele expoziții, expoziții și recunoașteri, poate înscrie un număr important de premii la nivel național.

Web: www.massimoricco.eu
Mail: massimo.ric61@gmail.com

Unele dintre numeroasele texte critice din partea experților în artă:

Măsura și proporția marchează operele lui Riccò care, fără să-și trădeze vreodată studiul atent al ritmurilor compoziționale, oferă privitorului intervale de culoare de impact emoțional intens. Potențialul cromaticii, despre care artistul demonstrează o cunoaștere absolută, orchestrează un ritm care alternează echilibrul și contrastul, împărtășind însă natura însuși a luminii, statică și vibrantă în același timp …
Utilizatorul devine astfel martor al unui proces, al unei alchimii, care transformă în câmpuri abstracte realitatea pe care operele o poartă însemne, acum mai generoase, acum mai puțin.
Pasiunea momentului, a acelui întâlnire între inimă și realitate, este dezvăluită generoș de un artist care nu își economisește privitorul în privința a ceea ce s-a întâmplat: poezia lui Massimo Riccò dezvăluie maturitatea și conștientizarea celui care are ceva de spus și nu poate decât să se încreadă în pânză.
(Margherita Fraccon – Educatoare muzeală, expertă în artă contemporană)

Între natură și imaginație, realitate și abstracție a realului, curge splendoarea picturii lui Massimo Riccò. Senzăriile oprite în momentul lor evocativ și momentele prețioase se contopesc în culoare și lumină într-o pictură legată de arta expresionistă în viu emoțional, în care curge pathosul în cromatică ce progresează către o gestualitate picturală imediată … (Carla d’Aquino Mineo)

Riccò introduce în operele sale o culoare capabilă să absoarbă variante minime, asocieri dificile. Acest lucru demonstrează cum a atins, în cursul activității sale artistice, stăpânirea și siguranța mijloacelor sale expresive.
Sensibilitatea desăvârșită a lui Riccò se relevă din temele însuși pe care artistul le preferă, făcându-le părtași unei realități unde mereu există calități și tonalități, iar acest lucru demonstrează că încă de la început domnește sobrietatea și seriozitatea scopurilor, scopul final…

Se poate vorbi încă de viziuni fantastice, sau în anumite momente ale zilei ceea ce înconjoară omul este cu adevărat fantastic, precum în tablourile Maestrului Riccò?
Răspunsul se află în originalitate și în saltul de calitate care face ca Artistul să intre în rândul personalităților care merită atenție tocmai pentru capacitatea de a exalta sufletul ce se află dincolo de aparențele lucrurilor.

Riccò iubește pictura și pictează cu mare pasiune, povestind ceea ce văd ochii săi și ceea ce îi sugerează natura sa poetică.
Pictează tablouri care se admiră cu mult drag, pentru că apare evident gustul pentru frumos, siguranța în dozarea luminilor și umbrelor, care nu sunt altceva decât „emoții” ale momentului, exprimate cu un caracter personal extrem de eficace, împreună cu bogăția sa interioară, neîndepărtată de fantezie exuberantă, dar încadrată în bunul gust.
Se va vorbi despre el.
(criticii studioului de artă MC – Fundația Livio Collina)

Pictura lui Massimo Riccò iese în evidență ca o armonie ușoară care se apropie încet, trecând prin nuanțele sale, către elemente mai consistente, aparând tot mai aproape de noi, și încurcând doar inițial privitorul. Astfel imaginea, în lectura sa imediat aproape abstractă, capătă consistență figurativă, amplificându-se tot mai mult, și dând imaginii înfățițate întreaga sa realitate picturală.
Dua realități se suprapun fără a se anula, fuzionând într-o simbioză grafică și cromatică. Din culori puternice în prim-plan, trecem încet la o realitate figurativă bine definită, sufletul imaginii și bogăția ei de blândețe. Subiecte estompate, dar bine precizate, imagini aparent vagi, dar constructive, indispensabile echilibrului pânzei.
Frumosi peisaje apar ca dintr-un ether încă greu de definit, dar care se construiește încet cu forță și siguranță.
Cromatica este puternică și bine distribuită. Lumini și zone de umbră construiesc volume și distanțe, pe care perspectivele le armonizează. Clădirile surprinse sunt din timpuri diferite iar peisajele exprimă arii vaste. Totul iese dintr-o ceață cromatică delicată, care construiește un spațiu imens...
(Enrico Miglioli)

i) Maestrul în stăpânirea mijloacelor picturii, a tehnicilor sale, a seducțiilor sale, apoi amestecând totul într-o viziune extrem de originală și sugestivă.
Massimo Riccò reușește încă să uimească cu o amprentă figurativă care părea că totul spusese, totul exprimase, cu excepția acestei picturi delicate, care provocă viziunea în planuri diversificate și suprapuse, în picturi de culoare mestesugite foarte țintite… (Silvia Arfelli)